"Societatea nu are dreptul sã mã judece, când nu este în stare sã mã apere"     Istrate Micescu		NUMARUL 21 Octombrie 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlã

putere si justitie Judecatoarea de cinci stele, Neluta Dobrescu

avocat Vasile TOPARCEANU

            Se prezumã cã, la Curtea Supremã de Justitie, ar fi o galaxie de luceferi, însã, nu la aceasta vreau eu sã mã refer astãzi.
Vreau sã mã refer la micile constelatii, si anume, la judecãtorii, unele palate somptuase, altele maghernite sordide ce nu seamãnã nici pe departe cu multe puscãrii din tarã, unele mai solide, mai spatioase, mai luminoase, iar altele - exceptii - cu adevãrat luxoase.
            Astãzi, 22.09.2003, am fost la arhiva Judecãtoriei Oltenita - care este o institutie de cinci stele, dacã mã refer la clãdirea ultramodernã si ultrascumpã - si cu tragere de inimã m-am uitat în condica de sedintã.
            Mã interesa solutia datã de judecãtoarea Neluta Dobrescu, într-un dosar nãscut din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar.
Când am deschis condica, în arhiva enormã, situatã la subsol, s-a fãcut parcã luminã, pentru cã în albul orbitor al filei condicii, hotãrârea scrisã cu pix albastru intens, aproape negru, era o aureolã.
            Respinge actiunea formulatã de reclamantul Chiru Aurel...
            Hotãrârea pronuntatã de judecãtoare este una de cinci stele si ea meritã prezentatã, deoarece este rodul unui mod de a gândi strãlucit, în materia Legii nr. 18/1991, în care, în ultimii 12 ani de zile, s-au dat solutii contradictorii chiar la probele de drept.
            În cauzã, Chiru Aurel a chemat în judecatã pe Riru Floarea, Riru Vasile si Georgescu Victorita, sotie supravietuitoare, si, respectiv copii fratelui sãu, Riru Petre, decedat - solicitând instantei de judecatã sã constate nulitatea absolutã si partialã a douã titluri de proprietate emise în anul 1991 si respectiv 2002.
            Reclamatul sustinea cã toti cei trei mostenitori ai fratelui sãu sunt strãini de mostenirea pãrintilor sãi si ai fratelui, pentru cã, în anul 1975, când a murit mama lor, Chiru Maria, al cãrui pãmânt este cel din titluri, Riru Petre a renuntat la mostenirea mamei sale.
            Mai sustinea reclamantul cã, în anul 1973, pãrintii Chiru Maria si Chiru Alexandru, prin testament, i-ar fi lãsat lui întreaga avere prezentã si viitoare si cã cele 16,25 ha teren din titluri este proprietatea sa exclusivã.
            Si mai mult, în mod cinic, reclamantul Chiru Aurel sustinea cã si tatãl sãu, Chiru Alexandru, decedat dupã aparitia Legii nr. 18/1991, este strãin de mostenirea sotiei sale, decedate în anul 1975, pentru cã atunci, la dezbaterea succesiunii si el renuntase la mostenire în favoarea fiului sãu, reclamantul Chiru Aurel.
            De ce a pronuntat judecãtoarea o asemenea hotãrâre care, la prima vedere, este nelegalã, pentru cel care renuntã la mostenire, se considerã cã nu a fost niciodatã mostenitor, potrivit art. 696 care spune cã „Eredele care renuntã se considerã cã nu a fost niciodatã erede“...
            De ce nu a tinut cont, judecãtoarea, de cele douã testamente prin care Chiru Maria si Chiru Alexandru lãsau, în anul 1973, întreaga lor avere fiului lor, Chiru Aurel, reclamantul din cauzã?
            Judecãtoarea a înteles faptul cã, în anul 1973, cei doi soti Chiru Maria si Chiru Alexandru au lãsat fiului lor, Chiru Aurel - reclamantul numai casa pentru a face un act de echitate si echilibru material între el si fratele sãu, Riru Petre, care deja avea casa sa, cu teren aferent.
            A mai înteles, pe cale de prezumtie, cã cei doi pãrinti nu au gândit sã lase averea lor viitoare numai reclamantului, Chiru Aurel, pentru cã, la acea datã, nu aveau în patrimoniu terenul si nici nu visau cã vreodatã regimul comunist se va prãbusi si averile lor vor fi retrocedate.
            Cã au gândit asa, judecãtoarea a dedus în mod admirabil din faptul cã, în luna martie 1991, imediat dupã aparitia Legii nr. 18/1991, Chiru Alexandru - tatãl, a formulat o cerere de reconstituire a celor 16,25 ha teren mostenire de la sotia sa, Chiru Maria.
            În cerere, tatãl arãta cã vrea sã facã un act de dreptate pentru cã în timpul regimului comunist nu a putut sã le dea celor doi fii ai sãi pãmânt!
            Judecãtoarea a mai înteles si faptul cã art. 12-13 din Legea nr. 18/1991, desi lacunar si interpretabil, nu exclude de la dreptul de reconstituire a dreptului de proprietate, în mod expres, pe cei care au renuntat la mosternire anterior anului 1990.
            A gândit aceste texte de lege în raport de spiritul si scopul legii care avea caracter reparator si a înteles cã noul legiuitor nu a urmãrit sã înlocuiascã un act de nedreptate (luarea pãmântului de cãtre regimul comunist), ca alt act de nedreptate (crearea de inechitate între urmasii celor deposedati de pãmânt în mod abuziv).
            A mai înteles faptul cã în cauzã, cele douã titluri de proprietate s-au emis dupã aparitia Legii nr. 169/1997 care a modificat si a completat legea fondului funciar si în mod expres a arãtat cã sunt repusi în dreptul de a cere reconstituirea dreptului de proprietate si cei care au renuntat la mosternire anterior anului 1990.
            Singurul aspect negativ este faptul cã în condicã nu s-a fãcut nici o mentiune cu privire la cheltuielile de judecatã.
            Rãmâne de vãzut dacã judecãtoarea a omis sau nu sã se pronunte cu privire la acest aspect si chiar dacã ar fi omis sã oblige la cheltuieli de judecatã, sentinta pronuntatã rãmâne tot una de cinci stele pentru fondul ei admirabil.
            Rãmâne de vãzut dacã judecãtoarea continuã pe aceastã linie de conduitã care îi face cinste, onoreazã institutia si mãreste încrederea justitiabililor în justitie, descurajând, totodatã, promovarea unor actiuni vãdit neîntemeiate.

Sumar

Articolul precedent

Articolul urmator