"Societatea nu are dreptul să mă judece, când nu este în stare să mă apere"

    Istrate Micescu
NUMARUL
22
Octombrie 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului

Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlă

libertatea de dupa gratii

Procesul reginei Lili’uokalani
Trial of a Queen: 1895 Military Tribunal, A Living History Program, Fifth Printing, 2003,
The Judiciary State of Hawai’i, Ronald T.Y. Moon, Chief Justice, 39 p.

avocat Betinio DIAMANT, Baroul Sibiu


           În dezvoltarea istorica a insulelor Hawaii,  de la descoperirea lor, pâna când au devenit republica, prin anexare de catre Statele Unite ale Americii si, în sfârsit, devenit unul dintre statele componente ale Federatiei denumite Statele Unite ale Americii, un moment care mai trezeste si astazi reactii în favoarea pastrarii unor drepturi si particularitati, este cel al  procesului reginei Lili’uokalani, din anul 1895. În lucrarea la care ne-am referit, sponsorizata de Centrul de Istorie judiciara al Statului Hawai’i, centru denumit Regele Kamehameha V si scrisa de mai multi juristi si sociologi ai Universitatii din Hawai’i, se arata ca, în 1995, s-au împlinit 100 de ani de la  judecarea, în ianuarie 1895, a reginei Lili’uokalani, care a fost acuzata de nedenuntarea unei tradari.

             În lucrare, accentul se pune pe aspectele juridice ale procesului, dar contextul istoric si social este si acesta analizat, articolele cuprinse în volum fiind intitulate: „Procesul lui Lili’uokalani, februarie 1895, „Ka leo o kekali Makaainana, 1895“, „Insurgentii din 1895“, „Comentariul unui nationalist din Hawai’i asupra procesului reginei“; la finele volumului, se aflã o listã a persoanelor care au fost trimise în judecatã si condamnate, în acel proces, de trãdare cu indicarea pedepselor aplicate fiecãruia, fiind vorba de peste 189 de persoane; fapt este cã, în 1895, au fost efectiv încarcerate numai opt persoane, iar în ianuarie 1896, toti cei condamnati erau liberi, chiar si cei care fuseserã condamnati la 35 de ani de închisoare; unii dintre acestia, dupã eliberare, au detinut functii importante, au reprezentat interesele Hawai’i-ului la Washington; scopul procesului a fost acela de a înfrânge orice rezistentã fatã de republica înfiintatã în urma obligãrii Reginei Lili’uokalani ca sã abdice, iar cei care au înfiintat republica, aveau clarã intentia de a anexa Hawai’i-ul Statelor Unite ale Americii, ceea ce a si avut loc, dupã scurt timp; resentimente antiamericane existã si în prezent, ceea ce rezultã din unele materiale ale lucrãrii, desi, în prezent, Hawai’i-ul este unul dintre statele componente ale Statelor Unite ale Americii, cu o înfloritoare activitate turisticã si culturalã.
            În proces au fost arestate 335 de persoane si au fost condamnate 189, judecata s-a fãcut de cãtre un tribunal militar, nu s-a tinut seama de exceptiile invocate de avocati, printre care si cel al necompetentei tribunalului si, în general, nu s-a respectat dreptul la apãrare.
            Fosta reginã a fost acuzatã, initial, de trãdare, dar ulterior, a fost judecatã numai pentru nedenuntarea trãdãrii comise de cãtre altii, iar cei trimisi în judecatã au fost acuzati cã au complotat sã rãstoarne republica si sa reinstaureze monarhia, desi republica fusese recunoscutã de Statele Unite ale Americii, evident în tendinta de anexare; Regina si-a terminat zilele în libertate, dar a renuntat definitiv la statutul ei de reginã, pentru a se obtine comutarea pedepselor celorlalti.
            S-a considerat, mult timp, cã asa-zisa revoltã a regalistilor a fost o miscare pe care am putea-o asimila celei care a fost denumitã la noi „Republica de la Ploiesti“; în lucrare ce sustine teza contrarie, miscarea regalistã a fost realmente o revoltã, finantatã, înarmatã, desi au fost, se pare, numai trei victime decedate, oricum, în istoria Hawai’i-ului, procesul apare ca un eveniment mai mult pitoresc, decât semnificativ, iar pentru istoria institutiilor juridice, este vorba de un caz iesit din comun de „justitie militarã“, cu evidentã violare a unui drept de apãrare sau a prezumtiei de nevinovãtie (figurile dominante ale revoltatilor regalisti convinsi nu au fost indigeni, adicã apartinând locuitorilor Hawai’i-ului - populatie înruditã cu cea din Tahiti, de unde se presupune cã au venit pe insulele Hawai’i); în carte apar amãnuntele biografice privind pe cei patru capi ai rãscoalei, fotografiile lor, denumiti „generali“; acestia au fost: Samuel Rowlein (dupã eliberare se plimba într-un costum nou, elegant, pe o stradã din Hawai’i, iar lumea îi întorcea spatele, pentru cã în proces, colaborase cu acuzarea; i-a murit sotia în 1899, s-a recãsãtorit în 1903 cu Emma U. Smithea, în 1904 s-a nãscut Sarah, fiica; a murit în 6 decembrie 1905 pe insula Maui), Robert William Wilcox (în august 1896 s-a cãsãtorit cu frumoasa si strãlucitoarea printesã Hawaiianã Theresa Owana Kaohelelani, în 1900 a navigat spre Washington ca prim delegat al Hawai’i-ului la Congresul Statelor Unite ale Americii; a murit în 1903; statuia lui se aflã în centrul comercial al orasului Honolulu), Willian T. Seward (dupã ce a fost iertat de pedeapsã, Seward a pãrãsit insulele si nu s-a mai stiut nimic de el); Thomas Beresford Walker (unul dintre cei „patru mari“ de origine englezã, s-a ocupat cu fabricarea unei bombe pentru rãsculati; a fost pedepsit doar cu amendã).
            Episodul referitor la judecarea reginei Lili’uokalani, din anul 1895, a partizanilor ei regalisti, prin pitorescul, dar si prin semnificatia sa, reflectã un punct de rãscruce în istoria Statelor Unite ale Americii, istorie în care insulele Hawai’i s-a înscris ca o adevãratã piatrã pretioasã la tezaurul acestora.
 Sumar Articolul precedent Articolul urmator