"Societatea nu are dreptul să mă judece, când nu este în stare să mă apere"

    Istrate Micescu
NUMARUL
22
Octombrie 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului

Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlă

forma si reforma
            Daca as fi ministrul Justitiei

Turnul de fildes

judecator Gheorghe MOROSANU

            Dacã as fi ministrul Justitiei, as fi de acord ca magistratii sã fie seriosi, sobri si atenti la toate relatiile personale, dar nu sã se comporte ca niste speriati, cum ar vrea unii. Juristii sunt comunicativi, pentru cã stiinta dreptului înseamnã multã comunicare si multe dezbateri. Dezbaterile cele mai aprinse si mai fructuoase sunt cele dintre diferitele branse ale profesiei - în spetã între judecãtori si avocati. Cum sã le interzici acest lucru? Ce eficientã are aceastã interdictie?
            Sã vã spun din experienta mea. Pe lângã mica mea instrantã functioneazã nu mai mult de 4-5 avocati permanenti, tineri, activi si isteti. În sala de judecatã discutãm cât ne permite timpul si procedura. Dar acolo problemele abia se pun. Ele se rezolvã mai târziu, în birou, unde ei vin cu documentatia si ideile lor, mã provoacã la discutii, scot si eu documentatia mea, le punem cap la cap, si adevãrul juridic iese în câstig. Prin astfel de discutii tinerii si bãtãiosii avocati m-au convins de multe ori, de multe lucruri, chiar atunci când - îmi place sã recunosc - eu aveam altã idee, care nu era cea mai bunã.
            Problema se pune mai serios când cãuzasul simplu nu are avocat. Si el ar vrea - observati în sala de judecatã - sã-i povesteascã judecãtorului varianta lui, cu cuvintele lui, cu detalii pe care crede el cã e musai sã le sublinieze. Desigur, el nu vorbeste prea structurat, si de loc juridic. Dar, cu toate riscurile pe care mi le asum, aflati cã eu am fãcut si pozna asta: am primit în birou si ascultat pe omul care a tinut neapãrat sã-si spunã pãsul. Si de multe ori povestea lui mi-a luminat speta, mi-a dat detalii care nu se gãseau în dosar, contribuind la o dreaptã judecatã.
            Existã si o a treia situatie, care mi s-a întâmplat mai rar: omul vrea sã vinã la judecãtor pentru cã nu a înteles nimic de la avocat, care nu a avut destulã rãbdare sau putere de convingere. Asta e o problemã care tine de bransa avocatilor, iar eu, prieteneste, mi-am permis uneori (cu cine mi-am putut permite) sã discut cu avocatii si acest aspect.
            Problema, în fond, care este? Este nenorocita de bãnuialã si de prezumtie rãsturnatã, cum cã, dacã judecãtorul discutã ceva în particular cu avocatul sau cu una sau cu ambele pãrti, musai „aranjeazã“ ceva, sau se lasã corupt. Amintiti-vã cum, în filmele americane, judecãtorul, suspendând sedinta, îi convoacã pe avocati în birou. Oare ce aranjeazã ei acolo? Oare ce prezumtie functioneazã în America?

 Sumar Articolul precedent Articolul urmator