"Societatea nu are dreptul sã mã judece, când nu este în stare sã mã apere"     Istrate Micescu		NUMARUL 22 Octombrie 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlã

            La Comisia de Culturã a Senatului, Grigore Zanc, vag prozator pe vremuri, a dat glas unei nemultumiri împãrtãsite de liderii tuturor grupuriulor parlamentare: „Existã o tendintã a mass-media de a împinge spre o zonã a derizoriului imaginea Parlamentului, de a ne pune într-o luminã defavorabilã“. Din opozitie, i-a tinut isonul PNL-ista Norica Nicolai: „Din pãcate, media româneascã aruncã imaginea unei clase politice penibile, ridicole“. Aceste izbucniri ale nãdufului senatorial au avut loc cu prilejul unei sedinte a Comisiei de culturã la care cu genunchii au fost puse pe coji de nucã, conducerile televiziunii si radioului public.
            Care a fost vina impardonabilã a celor douã institutii, încât s-a sesizat Senatul? N-au reflectat, în mod corespunzãtor, vizita oficialã a presedintelui Senatului italian venit sã-i întâlneascã pe senatorii români. Las deoparte faptul cã rãposata cenzurã a PCR folosea cam aceleasi expresii când lua la refec radioul sau televiziunea. Ceea ce m-a uimit, a fost cum au reactionat un director din TVR, Titi Dincã, si presedintele Societãtii Române de Radio, Dragos Seuleanu.
            Titi Dincã si-a cerut iertare fiindcã Televiziunea nu a perceput cum trebuie gradul de importanta al vizitei“. Dragos Seuleanu, în schimb, s-a lãudat cã la Radio România, vizita lui Marcello Pera, omologul lui Nicolae Vãcãroiu, a fost prezentatã pe larg. Nici unul dintre ei n-a replicat onorabilei Comisii care privegheazã radioul si televiziunea publicã cã nu-i treaba Senatului sã numere câte minute acordã sau nu acordã, unui subiect sau altuia, aceste douã intitutii. Nici unul dintre ei nu a atras atentia indispusilor senatori cã TVR si SRR nu sunt plãtite din pusculita lor, pentru a li se pretinde “sã reflecte  în special, activitatea Senatului“. Aceastã somatie, formulatã de Norica Nicolai, a fost pusã la adãpostul sloganului: „Cei care plãtesc, au dreptul sã fie informati corect si la timp“. De fapt, of-ul senatorilor nostri e cã nu s-au vãzut pe sticlã, dând mâna cu presedintele Senatului Italiei. Asta e problema lor. Dar un jurnalist care are functie de conducere într-o institutie care trãieste din bani publici, nu are dreptul sã uite cã nu e angajatul Parlamentului. Si cu atât mai putin al Senatului. Regret s-o spun, dar d-nii Dincã si Seuleanu aveau datoria sã punã capãt acestei discutii spunând, fiecare în parte, cã îsi asumã deciziile editoriale luate, scurt si cuprinzãtor. Ce credit îi mai pot acorda directorului în Televiziunea Românã, Titi Dincã, dupã ce s-a lãsat urecheat, ca repetentii, în Senat? Cum sã-l mai iau în serios când aflu cã a spus, cu gura lui, cã n-a perceput cum trebuie gradul de importantã a vizitei? Ce scuzã e asta?!!! Iar dl. Seuleanu, cu reactia sa de pionier fruntas învinovãtit de pomanã, nu devine prin asta mai credibil. Când esti ditamai presedintele Radioului cu cea mai largã audientã în România, radio public, nu dai asemenea explicatii de slugã mediaticã acuzatã degeaba.
            Nu vreau sã mã gândesc la presiunile care se fac asupra posturilor publice de radio si de televiziune. Oricum, efectul lor se simte, în tot mai mare mãsurã. Dar în postura de contribuabil cãruia se cere imperios sã plãteascã o taxã pe prezumtia cã are radio si televizor la care urmãreste ce emit TVR si SRR, le pot cere celor care conduc aceste institutii sã stea drept, nu în pozitia de drepti, atunci când sunt chemati sã dea socotealã pentru greseli reale sau imaginare.
            Parlamentul român stie cã nu poate chema la ordine mass-media mai mult sau mai putin independente. Si atunci aratã pisica posturilor publice de radio si de televiziune, nãdãjduind, probabil, cã prin contagiune, toti oamenii din mass-media vor întelege cã nu e bine sã se punã rãu cu Parlamentul. O dovadã în plus cã Parlamentul autohton nu întelege cã nu e o persoanã blindatã de privilegiile functiei sale, ci cã trebuie sã fie mult mai atent decât omul de pe stradã la ceea ce face si la ce îi iese din gurã.
Când te lupti sã fi ales în Parlament, nu te apuci sã tragi la aghioase dupã ce te-ai vãzut în functie. Nu te folosesti de scaunul din Parlament ca sã scapi de pedeapsa pentru delicte de drept comun. Nu chiulesti de la serviciu, trãgând nãdejde cã nu se va cunoaste si nici nu îti votezi privilegii peste privilegii, fiindcã ai ajuns în frunte. Astea sunt reguli simple, nu cine stie ce inventii de ultimã orã de care parlamentarul român n-a avut timp sã afle. Iar la câte cãlãtorii în strãinãtate fac alesii nostri, pe bani publici, scuza asta nu mai stã în picioare.
            Cu vreo câteva luni în urmã, am vãzut la CNN un parlamentar britanic care a adormit în timpul dezbaterilor. Nefericitul a fost urmãrit de camerele de luat vederi de la primele semne de atipire pânã la momentul în care a picat într-un somn profund. Nu-mi amitesc sã  fi fost acuzat cineva de la CNN cã a încercat ca sã-i sape pe parlamentarii britanici.
            La noi, dacã îti permiti ceva asemãnãtor, se cheamã cã vrei sã ridiculizezi Parlamentul. Nenorocirea e cã în Parlamentul României, dacã nu-i observi pe cei care dorm, vezi cã altii citesc ziarul si cã multi lipsesc de pe scaunele pentru care s-au bãtut sã le ocupe. Iar dacã începi sã sapi putin, te trezesti cã descoperi si infractori de drept comun de care nu se poate apropia nimeni, fiindcã îi apãrã imunitatea.
            Dl. Grigore Zanc, senator, ar trebui sã multumeascã presei care se multumeste sã-i ridiculizeze pe colegii sãi din Parlament, nu sã  se plângã de asta, cu o candoare angelicã si într-un limbaj de lemn furniruit.

Sumar

Articolul precedent

Articolul urmator