"Societatea nu are dreptul sã mã judece, când nu este în stare sã mã apere"     Istrate Micescu		NUMARUL 22 Octombrie 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlã

            Într-una din sedintele  completului 1 de la Judecatoria sectorului 2 Bucuresti, figura un dosar al carui obiect il reprezenta recuperarea de metale pretioase (aur). Pârât: Banca Nationala a României  si  Ministerul de Finante. Întâmplarea - comuna,  de altfel - a facut ca avocatul  si intârzâie, pentru ca mai avea, la o alta instanta, de sustinut inca doua dosare. Partea pe care o reprezenta, insa, a ramas in sala de la Judecatoria sector 2  si a cerut lasarea dosarului mai la urma.
            Avocatul a terminat, insa, mai repede decât se astepta si a cerut - atunci când instanta a intrebat ce cauze mai pot fi strigate - si dosarul in care avea mandat de reprezentare. Întâi, tânara judecatoare s-a facut ca nu aude. Apoi, dupa multa, foarte multa gândire, a spus: dosarul dvs. nu este penal, este civil.
            E adevarat. Nu exista, evident, nici un dubiu cu privire la acest lucru. Prin urmare, judecatoarea a dispus continuarea listei cu dosare penale. Dar nu mai era nici un avocat gata sa raspunda in vreun dosar penal dintre cele care ramasesera, pentru ca avocatii din oficiu inca nu stiau ce contin cauzele cu pricina, in care urmau sa raspunda. Atunci, judecatoarea a suspendat, pentru o jumatate de ora, sedinta.
            Povestea aceasta, a suspendarii sedintei câte 30 de minute, avea sa se repete de vreo trei ori, in aceeasi zi, la Judecatoria sectorului 2.
            Dar acest lucru se intâmpla si la alte instante. Prin urmare, toata lumea a asteptat. Pe banii, nervii si timpul ei. Cu tristete. Pentru incapacitatea judecatoarei de a nu face, dintr-o stare personala de orgoliu, un mod de a conduce sedinta de judecata.

Sumar

Articolul precedent

Articolul urmator