"Societatea nu are dreptul sã mã judece, când nu este în stare sã mã apere"     Istrate Micescu		NUMARUL 23 Noiembrie 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlã

            Din punct de vedere procedural, trebuie sã existe un echilibru de actiune în materia principiului bunei credinte.
            Buna credintã se presupune (bona fides praesumitur).
            Însã, în momentul când se constatã cã este înlãturatã prezumtia de bunã-credintã, nu existã nici un mijloc legal, procedural, consacrat, prin care sã se poatã ridica o exceptie de procedurã, o apãrare, o ripostã instantanee, un instrument juridic viabil, un impediment juridic procesual prin care sã se blocheze, în timp util, atitudinea de rea-credintã sau abuzul de drept, ca actiuni concrete, manifestate deja în acte sau în fapte juridice care-si produc efectele nefaste.
            Toatã legislatia românã nu contine o reglementare precisã în materie, aplicabilitatea mãsurilor de combatere a relei credinte si a abuzului de drept tinând de practicã si doctrina judiciarã consacratã.

            Introducerea, în Codul de procedurã civilã la capitolul III, sectiunea a II-a (judecata - exceptiile de procedurã), a art. 166(1) cu urmãtorul continut:
            Art. 166(1)  C. proc. civ.
            1. „Exceptia de rea-credintã poate fi ridicatã de orice parte, cu conditia ca ea însãsi sã fie de bunã credintã, revenindu-i obligatia sã demonstreze reaua intentie, lipsa de diligentã, iliceitate ori tendinta de prejudiciere vãditã la care o expune partea adversã, într-un raport juridic determinat.
            2. Partea ce ridicã exceptia poate cere, în conditiile art. 235 - 241, asigurarea dovezilor ce urmeazã a fi administrate.
            3. Judecarea exceptiei se face de urgentã, în conditiile art. 137, ca cerere specialã în constatare, cu caracter incidental, care sã nu prejudece cauza principalã.
            4. Partea de rea-credintã, va fi decãzutã din dreptul de a invoca predentiile demonstrate de rea-credintã, dar va putea continua sã se foloseascã de mijloacele egale si sã invoce buna sa credintã în celelalte drepturi si interese legitime distinct solutionate în cauza principalã.
            5. Sanctiunea pentru reaua-credintã atrage partea vinovatã la obligarea sa la plata amenzii judiciare stabilite pe loc de instantã, cât si obligarea la despãgubiri, daune materiale si morale pentru pagube pricinuite pãrtii adverse, dupã caz. Art. 274 va fi aplicat în mod corespunzãtor pãrtii de rea-credintã care a cãzut cu pretentiuni“.
            Ca modificare legatã de dreptul material se impune... si completarea Codului civil:
            ***Art. 970 C. civ.
            alin. 1 - text existent:  „Conventiile trebuie executate de bunã credintã“;
de introdus: „fiecare este tinut sã exercite drepturile sale si sã-si execute obligatiile asumate potrivit alin. nou* regulilor bunei credinte“.
            alin. nou* „Abuzul manifest de drept nu este proteguit de lege“.
            ***Art. 977 alin. 1 C. civ.
            Text existent: „Interpretarea contractelor se face dupã intentia comunã a pãrtilor contractante, iar nu dupã sensul literal al termenilor“, ... adãugat în continuare „... potrivit regulilor bunei credinte“.
            ***Se va introduce un nou articol art. 5(1) Cod civil (definitia bunei credinte).
            1. „Exercitarea drepturilor si intereselor legitime se face cu bunã credintã, fãrã sã se încarce drepturile celorlalti“.
            2. „Buna credintã presupune acea intimã atitudine, psihicã, a unui subiect de drept, întemeiatã pe intentia dreaptã, diligentã, liceitate si abtinere de la lezare a drepturilor altuia, atitudine prin care acesta crede cu convingere corectã sau eronatã cã respectã conditiile perfectionãrii unui raport juridic determinat“.
            3. „Reaua-credintã manifestatã nu este proteguitã de lege“.

            Introducerea, în Codul de procedurã civilã a unui nou articol: art. 166(2)
            Art. 166(2)  C. proc. civ.
            1. „Exceptia abuzului de drept poate fi ridicatã de partea care constatã cã, împotriva sa, se exercitã un drept în mod abuziv, cu intentia de a o pãgubi, în scop de sicanã, fãrã justificarea unui interes legitim, deturnând acel drept de la scopul sãu final, economic si social pentru care s-a acordat protectia legalã“.
            3. Dispozitiile art. 166(1) alin. 2 - 5 se aplicã în mod corespunzãtor, cu distinctiile de rigoare.

            Impune asigurarea echilibrului deontic între proteguirea drepturilor si intereselor legitime ale cetãteanului în fata excesului de putere al autoritãtii publice în materia penalã si, de asemenea, prevenirea si invocarea nevinovãtiei sau acuzarea mãsurilor legale ce se iau împotriva sa de autoritãtile abilitare.
            Cetãteanul trebuie sã dispunã de mijloacele legale de a-si apãra drepturile în fata abuzului de putere - cercetarea abuzivã sau denigrarea de dreptate, sã poatã trage la rãspundere functionarii abuzivi.
            De asemenea, dacã autoritatea penalã constatã cã învinuitul sau inculpatul, în urma datelor penale sãvârsite, demonstrate temeinic prin probe, continuã sã fie de rea-credintã ridicând abuziv exceptiile si împiedicând buna desfãsurare a procesului penal, poate dispune, în temeiul art. 75 modificat, prin intermediul circumstantelor agravante, cresterea sanctiunii penale prin sporul legal de pedeapsã.

            Modificarea Codului de procedurã penalã
            Introducere art. 5(2) C. proc. pen.
            *Art. 5(2) Cod procedurã penalã
            Exceptia:
            De cercetare abuzivã
            De mal praxis
            De negare de dreptate
            - „Orice persoanã lezatã în drepturile sale prin rea-intentie, lipsã de diligentã si nelegalitatea mãsurilor luate împotriva sa prin care a fost prejudiciatã în cursul urmãririi penale sau judecãtii poate ridicata exceptia de mal praxis, cercetarea abuzivã sau de generare de dreptate“.
            *Art. 301 alin. 2 C. proc. pen. alineat nou - cu pãstrarea alineatelor urmãtoare cu altã numerotatie - 3, 4, 5.
            Art. 301 alin. 2 C. proc. pen.
            - „Inculpatul poate ridica exceptia de mal praxis, cercetarea abuzivã sau degenerare de dreptate, în exercitarea cercetãrii penale împotriva sa vizând intentia dreaptã, diligentã, liceitatea si abtinerea de la producerea de prejudicii în cursul urmãririi penale sau judecãtii“. Judecarea exceptiei se face de urgentã si cu precãdere, potrivit dispozitiilor art. 302 C. proc. pen.
            Codul penal art. 266(1)
            Infractiunea de cercetare abuzivã si degenerare de dreptate
            Art. 266(1) C. pen.
            - „Cercetarea abuzivã si degenerarea de dreptate sãvârsite în conditiile de rea-credintã se pedepseste cu închisoare de la 3 la 5 ani.
            Actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate în conditiile art. 279 lit. c) din Codul de procedurã penalã.
            Prevederile retragerii plângerii si împãcãrii pãrtilor nu sunt aplicabile“.

Sumar

Articolul precedent

Articolul urmator