"Societatea nu are dreptul sã mã judece, când nu este în stare sã mã apere"     Istrate Micescu		NUMARUL 23 Noiembrie 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlã

            Cu aproape douãzeci de ani în urmã, Germania Federalã se confrunta (ca si noi acum), cu febra câstigurilor cumulate la loterie. Oameni de pretutindeni, cetãteni germani, francezi sau de pe oriunde, de lângã granite si chiar mai de departe, veneau si cumpãrau bilete de loterie nemtesti. Cam dupã zece ani, o situatie similarã se putea întâlni în Statele Unite. Cu acelasi efect, de bumerang. De ce de bumerang? Cum sã se întoarcã împotriva jucãtorilor, banii lor? Iatã cum, mai bine zis, iatã o socotealã ce mi-a fost inspiratã de o revistã strãinã ce a demontat lipsa spiritului de economie al jucãtorilor, al celor ce viseazã la câstiguri nemuncite. Si iatã de ce, eu unul, câstig fãrã sã joc.
            Dacã am lua ca bazã de pornire costul biletului celui mai ieftin de acum, de pe piata jocurilor organizate, adicã 40.000 lei - ceea ce reprezintã cam cei 2 lei de acum patruzeci de ani - si ne-am gândi cã pe an, în 52 de sãptãmâni reprezintã 2.080.000 lei, depunând la CEC sau bancã acesti bani cu o dobândã de numai 10% (ca sã facem media dobânzilor), am avea în primul an un câstig cumulat de  2.288.000 lei, în anul urmãtor se adaugã, din nou, suma nejucatã plus dobânda cumulatã si se ajunge la 4.596.800.
            Faceti aceastã socotealã, de altfel simplã, pentru patruzeci de ani si veti ajunge la suma impresionantã de 753.935.790 de lei! Cu câtiva în plus probabil, fiindcã eu am renuntat la zecimale. Am luat însã în calcul stabilitatea banilor în sensul raportului leu/salariu/ preturi pãstrat de Stat, cu toate schimbãrile ulterioare. Mentinerea banilor sub formã de depozite având avantajul accederii la dobânzi mari în momentele de inflatie (uneori peste 40%!) fatã de dobânda modicã luatã de mine în calcul.
            Acesta este câstigul meu! Câstig teoretic! Pentru cã eu chiar dacã n-am jucat, nici n-am tezaurizat ceea ce n-am dat pe bilete. De ce? Pentru cã si mie, ca si majoritãtii dintre dumneavoastrã, mi se pare prea putin ca sã depun... 2 lei. Sau 40.000 lei. Asa este. Dar dacã depuneam anual?  2.080.000 lei.
            Eeei, era altceva!
                Dar n-am fãcut, n-am depus,  n-am acumulat si nici... n-am câstigat. Decât regrete: cã acum, într-un târziu, n-am jucat la loterie si cã atunci, de mult, acum patruzeci de ani, n-am început sã depun ceea ce nu aveam de gând sã joc.
            Si asa, am rãmas tot asa cum eram, vorba lui Creangã, nici mai ca atunci… si nici mai… ca acum.
            Cã si la noi, ca si la altii, majoritatea jucãtorilor sunt sãracii care sperã la o minune, la un noroc, cã de la cosul cotidian - despre care tocmai am citit ceva la gazetã - cu greu mai rupi ceva ca sã depui.
            Dar pentru un vis… mai renunti: la o bere, sau  la 2 kg de cartofi, sau la 1 kg de ceapã, sau la 2 transporturi motorizate, sau la 4 ziare, sau la... Nu, la ziare sã nu renuntati, pentru cã aici, în ziar vã învãtãm noi, cei care n-am putut, pe dumneavoastrã care nu doriti - cum sã deveniti multimilionari. Si sã visãm împreunã. Si vãzând cã, totusi, unii mai si câstigã, sã ne bucurãm pentru ei ca pentru noi.
            Pentru cã noi, nu câstigãm, si nu prea stim de ce. Nu întelegem. Si de-aia ne mirãm.

Sumar

Articolul precedent

Articolul urmator