"Societatea nu are dreptul să mă judece, când nu este în stare să mă apere"

    Istrate Micescu 		NUMARUL
23
Noiembrie 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului
Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlă

fata nevazuta a instantelor

Jos roba, doamna presedinta!

avocat Vasile TOPÂRCEANU


            Pe pamânt sunt multe animale inofensive care trec pe lânga tine, sfioase si, adesea, în fuga.
            Se întâmpla, uneori, sa te întâlnesti cu un animal sfios, într-un gang, într-un loc închis, si acesta neavând loc suficient de scapare, devine furios, agresiv si sare chiar la gâtul tau, sa te puna jos si sa te omoare.
            În viata sociala se întâmpla un fenomen asemanator.

            Într-o discutie banalã si pasnicã, la un moment dat, unul dintre subiecti se simte înghesuit si bãgat la colt, se simte atacat si reactioneazã violent, prin limbaj sau chiar cu pumnul sau cu bâta si, mai nou, cu pistolul, pentru cã am intrat în rândul lumii civilizate.
            Cine cunoaste un minim de psihologie, stie cã aceasta este reactia tipicã a individului slab care, dacã nu are argumente intelectuale, recurge la violenta verbalã sau fizicã.
            Acest fenomen se petrece destul de des în pretoriul justitiei, unde se poartã un duel judiciar între pãrti si, uneori, între pãrti si judecãtor.
            Poti fi evacut din salã cu politia sau chiar amendat pentru singura vinã cã ai avut dreptate si ai contrazis pe stãpânul procesului si i-ai spus, în mod politicos, cã a gresit sau cã trebuie sã administreze o probã aprobatã la termenul trecut.
            Însã, când se pun în discutie probleme de drept - adicã de stiinta de carte juridicã - îndrãzneala de a-ti spune punctul de vedere este privitã, de unii magistrati, ca o insultã adusã la adresa acestora pentru cã sunt si astfel de oameni care cred cã toatã lumea vorbeste aiurea, numai ei stau sã explodeze de stiinta dreptului.
            De curând, am avut un duel judiciar cu o judecãtoare, cu o înfãtisare distinsã, pe o problemã de drept.
            Totul s-a petrecut într-un banal proces de divort, în care sotul reclamant, în mod abuziv, a formulat cerere de divort la Judecãtoria sectorului 4, desi pânã la partajarea în fapt, el si sotia pârâtâ au locuit în orasul Oltenita, stare de fapt notorie, usor de probat cu martori si cu înscrisuri de la politie, de la banca unde aveau în comun un cont deschis, de la Regia de gospodãrire comunalã unde figurau ca plãtitori la cheltuielile de întretinere etc.
            Am depus exceptia lipsei de competentã a instantei de judecatã si judecãtoarea cauzei mi-a cerut sã propun probe pentru dovedirea situatiei de fapt constând în aceea cã cei doi doti au locuit numai la Oltenita si nu în Bucuresti, unde reclamantul îsi stabilise domiciliul în interes de serviciu.
            Am spus cã o singurã probã ar fi suficientã, si anume interogatoriul pârâtului si, dacã rãspunsul va fi în sensul invocat de noi, am fi scutiti de aducerea martorilor, de procurarea de înscrisuri si de lungirea procesului care, pânã la urmã tot la Oltenita se va judeca.
            Domnule avocat, a tunat doamna presedintã, interogatoriu la divort?
            Da, interogatoriu, am rãspuns, pentru cã eu prin interogatoriu vreau sa demonstrez numai locul în care au coabitat sotii, pentru stabilirea competentei instantei de judecatã!
            Iar doamna presedintã m-a privit cu atâta dispret, încât nu mai era deloc distinsã, parcã ar fi strigat: maestre, esti tâmpit!

            Potrivit art. 612 pact. 6 din Codul de procedurã civilã - interogatoriul nu poate fi cerut pentru dovedire a motivelor de divort.

            Dacã locul în care au coabitat sotii este motiv de divort, atunci justitia nu-si mai are nici un sens.
            Motivele de divort sunt fapte imputabile unuia sau altuia dintre soti, care au fãcut ca relatiile dintre ei sã fie grav deteriorate si divortul sã fie întemeiat.
            Dacã un magistrat poate sustine cã domiciliul sotilor este motiv de divort, atunci înseamnã cã justitia este în faliment, si trebuie lichidatã.
            În cazul pe care l-am prezentat, justitiabilii au rãmas cu imaginea avocatului tâmpit. Si dacã acesta ar fi fost amendat sau scos cu politia din salã, pentru cã judecãtoarea s-ar fi simtit încoltitã de obrãznicia avocatului de a-i pune Codul în fatã, justitiabilii nu ar fi înteles si ar fi rãmas cu imaginea falsã a unei justitii sobre si destepte, si care are dreptate totdeauna.
            Si la sfârsit - desi fraza nu are loc în context - vreau sã-i felicit pe acei magistrati care, uneori, si-au cerut scuze pentru cã au repezit, fãrã motiv sau i-au contrazis, pe avocati, si nu aveau dreptate.
            Iar primul caz pe care îl voi întâlni, am sã-l prezint cu mare plãcere.

 Sumar  Articolul precedent Articolul urmator