"Societatea nu are dreptul să mă judece, când nu este în stare să mă apere"

    Istrate Micescu
NUMARUL
24
Noiembrie 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului

Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlă

Dreptul la cuvânt

 

Cotrobaiala PNA

avocat Graziela BÂRLA

            In poarta de intrare pentru public a Parchetului National Anticoruptie a fost amplasat un punct de filtru, fãrã camerã de luat vederi, menit sã identifice orice metal ai avea asupra ta, atunci când treci. Intr-un fel, e asemãnãtor celor din marile magazine ale lumii, puse acolo, la iesire, ca sã nu pleci cu marfa.
            Dar la PNA, dupã ce îl depãsesti, te asteaptã si (cel putin) doi lucrãtori ai institutiei, care îti cer sã deschizi poseta si apoi încep sã caute înãuntru: pur si simplu, uneori scormonind efectiv. Iti explicã, dacã te revolti, cã acestea sunt regulile la PNA, care se aplicã indiferent de legile ce guverneazã profesia de avocat, si potrivit cu care apãrãtorul nu poate fi perchezitionat decât în temeiul unui mandat emis anterior perchezitiei si confirmat de cãtre prim-procurorul pachetului de pe lângã tribunal.
            Putin uimitã si, la început amuzatã, le-am spus si eu, când mi-a venit rândul, cã nu am telefon mobil, pentru cã stiu deja lectia si îl las în masinã. Mi-au rãspuns cã bine, dar tot trebuie sã vadã, ca si la ceilalti, nu numai continutul posetei, ci si cealaltã geantã, de serviciu, si sã deschid apoi portfardul, care se afla în prima încãpere a gentii. Credeam cã glumesc, deci i-am întrebat dacã sunt curiosi sã afle ce marcã de ruj folosesc. S-au supãrat si mi-au spus cã dacã nu verificã ce am în geanta de serviciu, nu trec, sau, trec, dar las geanta acolo, la ei.
            Dupã stiinta mea, la PNA avocatii vin sã-si asiste sau reprezinte clientii, prin urmare vin în interes de serviciu, nu ca sã-si bea cafeaua. In gentile lor, avocatii au dosarele celor pe care-i reprezintã, si documente ale acestora. Care nu pot fi perchezitionate de nici un lucrãtor de la intrarea unei institutii, fie ea si PNA, decât cu încãlcarea legii.
            Din acest punct de vedere, dispozitia datã de unul din capii PNA este, prin urmare, ilegalã si se transformã într-un atentat la libertatea profesiei de avocat.
            Ea este, de asemenea, si un mod subtil de a minimaliza rolul institutiei avocatului, în fata justitiabilului: ce încredere mai poate avea clientul în avocatul sãu, când acesta este tratat ca ultimul infractor, face coadã la intrarea în PNA, se lasã buzunãrit sau este obligat sã punã la dispozitia unor portari lucrurile si documentele care reprezintã, uneori, esenta relatiei confidentiale dintre apãrãtor si cel apãrat?
            Ii reamintesc acestui nu stiu cine de la PNA, care a dat o asemenea dispozitie privind controlul “vizitatorilor” institutiei, cã, potrivit art. 29 din Statutul profesiei, avocatul “are obligatia sã se opunã la perchezitionarea actelor profesionale aflate în sediul sãu sau asupra sa”. Lucru pe care eu, în calitate de avocat, am sã-l fac de fiecare datã, pânã la reintrarea în normal a relatiei dintre procurori si apãrãtori.
            Pe de altã parte, dispozitia datã de nu stiu cine cu privire la protectia lucrãtorilor PNA, pune si un al doilea semn de întrebare: de ce, sau de cine, se tem procurorii si lucrãtorii Parchetului National Anticoruptie? De atentate? De spaga pe care ar putea-o aduce, sub formã de ispitã, un avocat, între copertile dosarelor lui? Se tem de cei pe care îi cerceteazã, sau de colegii lor, avocatii care îi asistã pe cei invitati la parchet?
            Si, oare, chiar se tem, sau asa e “regia”?
            Mie mi se pare aceastã formã de protectie nu numai exageratã si de naturã a încãlca grosolan drepturile unei alte categorii profesionale, egalã ca statut cu cea a procurorilor, ci si sfidãtoare la adresa colegilor judecãtori; pentru cã, dacã pe poarta PNA intrã numai cei invitati de cãtre procurorii sau politistii institutiei, deci numai persoane cunoscute sau despre care se presupune cã o institutie de talia PNA-ul stie deja totul – as spune, deci, persoane deloc periculoase - în instanta de judecatã intrã cine vrei si cine nu vrei: niciodatã nu se stie cine ar putea trage cu pistolul sau ar putea sãri la gâtul judecãtorului, aflat, nu o datã, singur în salã, pentru cã niciodatã gardienii din sãlile de sedintã nu prisosesc.
            Apoi, acest exces de protectie îmi aminteste de epoca lui Ceausescu, când viata noastrã era complet diferitã de aparenta pe care eram obligati s-o respectãm. Dar si grandomania face parte din lucrurile lumii acesteia! Cu toate cã respectul nu vine, neapãrat, ca sã nu zic cel mai adesea, din încercarea de a-ti intimida “adversarul”, ci din câtã carte ai în cap si cât bun simt ai de la naturã.
            Notã: potrivit prevederilor legii care reglementeazã profesia noastrã, când un avocat este perchezitionat el este obligat sã-l anunte pe decanul baroului din care face parte, asupra acestui lucru.
            Pentru cã “întâmplarea” de la usa Parchetului National Anticoruptie, din data de 6.11.2003 nu a fost o întâmplare si nu a afectat un avocat, ci independenta si libertatea profesiei de avocat, am ales sã-mi informez decanul în mod public, rugându-l sã ia, si de data aceasta, atitudine (asa cum a facut-o Consiliul Baroului Bucuresti si atunci când a interzis ca avocatii din oficiu sã participe la anchetele parchetului, altfel decât dupã confirmarea cererii de cãtre barou).
            In scopul asigurãrii secretului profesional, actele si lucrãrile cu caracter profesional aflate asupra avocatului sau în cabinetul acestuia sunt inviolabile. Perchezitionarea avocatului, a domiciliului si a cabinetului sãu nu poate fi fãcutã decât de procuror în temeiul unui mandat emis anticipat în acest scop, confirmat de prim procurorul parchetului tribunalului judetean.
(art. 29 din Legea nr. 51/1995, modificatã, privind exercitarea profesiei de avocat).
In scopul asigurãrii secretului profesional, avocatul pãstreazã lucrãrile numai în sediile profesionale sau birourile avizate de consiliul baroului. El are obligatia sã se opunã la perchezitionarea actelor profesionale aflate în sediul sãu sau asupra sa, dacã perchezitia nu este efectuatã de cãtre procuror în temeiul unui mandat emis anticipat în acest scop si confirmat în scris de prim procurorul parchetului de pe lângã tribunal.
            In termen de 24 de ore de la efectuarea perchezitiei, avocatul este obligat sã anunte pe decanul baroului despre aceasta.
(art. 98 din Statutul profesiei de avocat).

 Sumar Articolul urmator