"Societatea nu are dreptul să mă judece, când nu este în stare să mă apere"

    Istrate Micescu
NUMARUL
24
Noiembrie 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului

Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlă

pagina cititorului

Contractul individual de munca

avocat Catalin Petrica RADU


            Este un adevar incontestabil ca unul dintre factorii majori care a contribuit esential la dezvoltarea rasei umane si la superioritatea omului, în raport cu regnul animal, este munca. Fiind o relatie sociala atât de importanta, era firesc ca si aceasta sa fie reglementata prin lege, transformându-se, astfel, într-un raport juridic. Fiindca legea-cadru în materie de raporturi de munca - este vorba de Legea nr. 53/2003, mai cunoscuta sub denumirea de „Codul muncii” - a intrat de putin timp în vigoare, vom prezenta  într-un limbaj, speram noi, accesibil, principalele dispozitii care privesc pe majoritatea cetatenilor.

Incheiere

            Încã de la început, trebuie spus cã orice persoanã este liberã sã îsi aleagã locul de muncã si  profesia, meseria sau activitatea pe care urmeazã sã o presteze, si nimeni nu poate fi obligat sã munceascã sau sã nu munceascã într-un anumit loc de muncã ori într-o anumitã profesie, oricare ar fi acestea, iar munca fortatã este interzisã (supunerea la muncã fortatã sau obligatorie reprezintã o infractiune, pedepsitã cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, conform art. 191 Cod penal).

Exceptii

            Nu constituie muncã fortatã munca sau obligatorie activitatea pe care o impun autoritãtile publice în urmãtoarele situatii exceptionale:
            a) în temeiul legii privind serviciul militar obligatoriu (trebuie sã precizãm cã, chiar modificatã fiind Legea fundamentalã, pânã în anul 2007 satisfacerea stagiului militar rãmâne obligatorie);
            b) pentru îndeplinirea obligatiilor civice stabilite prin lege (spre exemplu, în timpul iernii, curãtarea zãpezii de pe trotuarul din fata locuintei noastre);
            c) în baza unei hotãrâri judecãtoresti de condamnare, rãmasã definitivã, în conditiile legii;
            d) în caz de fortã majorã, respectiv în caz de rãzboi, catastrofe sau pericol de catastrofe precum: incendii, inundatii, cutremure, epidemii sau epizootii violente, invazii de animale sau insecte si, în general, în toate circumstantele care pun în pericol viata sau conditiile normale de existentã ale ansamblului populatiei, ori ale unei pãrti a acesteia.
            O persoanã fizicã, denumitã salariat, poate sã presteze muncã pentru si/sub autoritatea unui angajator, persoana fizicã sau juridicã, în schimbul unei remuneratii denumite salariu (care poate fi achitat exclusiv în bani, sau în bani si naturã, dar trebuie sã fie exprimat în bani) numai în baza contractului individual de muncã, actul juridic prin care sunt stabilite drepturile si obligatiile celor douã pãrti. Dupã intrarea în vigoare a noului Cod al muncii - adicã 1 martie 2003 - nu se mai pot naste raporturi de muncã în baza unei conventii civile, dar rãmân valabile cele încheiate sub aceastã formã, înainte de respectiva datã.

Interdictii

            Nu pot încheia un contract de muncã persoanele care nu au împlinit vârsta de 15 ani (acestea nu sunt dezvoltate suficient din punct de vedere biologic), si persoanele puse sub interdictie din cauza alienatiei sau debilitãtii mintale (nu au reprezentarea consecintelor perfectãrii unui astfel de act). Persoanele care au între 15 si 16 ani pot deveni salariati încheind un contract de muncã, dar numai cu acordul ambilor pãrinti sau al reprezentantilor legali (de regulã, tutorii), pentru activitãti potrivite cu dezvoltarea fizicã, aptitudinile si cunostintele sale, dacã astfel nu îi sunt periclitate sãnãtatea, dezvoltarea si pregãtirea profesionalã. Încuviintarea trebuie sã fie prealabilã sau concomitentã încheierii contractului de muncã si se materializeazã prin semnarea conventiei, alãturi de minor, si de cãtre pãrinti. Dacã pãrintii sau tutorele autorizeazã încheierea unui contract de muncã de cãtre un minor sub 15 ani sau de cãtre un minor având o vârstã între 15 si 16 ani, desi prin prestarea muncii este primejduitã dezvoltarea fizicã, intelectualã sau moralã a acestuia din urmã, se fac vinovati de sãvârsirea infractiunii de rele tratamente aplicate minorului, sanctionatã cu închisoare de la 3 la 12 ani. Este interzisã încadrarea în locuri de muncã grele, vãtãmãtoare sau periculoase, care sunt stabilite prin hotãrâre a Guvernului, precum si pentru locuri de muncã ce implicã activitate în timpul noptii, a persoanelor care nu au împlinit vârsta de 18 ani. Cel care angajeazã minori, fãrã sã respecte conditiile legale de vârstã, sau îi foloseste pentru prestarea unor activitãti cu încãlcarea prevederilor legale referitoare la regimul de muncã al minorilor, este sanctionat contraventional cu amendã de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei.
            Cetãtenii strãini si apatrizii pot fi angajati prin contract individual de muncã numai în baza permisului de muncã eliberat de cãtre Oficiul pentru Migratia Fortei de Muncã, potrivit Legii nr. 203/1999 cu modificãrile si completãrile ulterioare si a H.G. nr. 434/2000.

Conditii

            Orice salariat are dreptul de a cumula mai multe functii, în baza unor contracte individuale de muncã, beneficiind de salariul corespunzãtor pentru fiecare dintre acestea. Existã si anumite situatii prevãzute în legi speciale în care cumulul de functii este interzis (presedintele României, judecãtorii, procurorii, notarii, avocatii etc.). Pot cumula pensia cu veniturile dintr-o activitate profesionalã copiii urmasi orfani de ambii pãrinti, pe perioada scolarizãrii, nevãzãtorii (inclusiv cei care beneficiazã de pensii militare) si pensionarii pentru limita de vârstã din sistemul public de pensii. Salariatii care cumuleazã mai multe functii sunt obligati sã declare fiecãrui angajator locul unde exercitã functia pe care o considerã de bazã.

(va urma)


 Sumar Articolul precedent Articolul urmator