"Societatea nu are dreptul să mă judece, când nu este în stare să mă apere"

    Istrate Micescu
NUMARUL
24
Noiembrie 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului

Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlă

fair-play

           Sportul românesc nu mai exista!
Existã sau nu lege si moralitate în sporturile din România?

Dan Gabriel PASARELU


            Pentru a vedea dacã în sportul românesc avem moralitate ar trebui sã definim foarte clar ce înseamnã moralitate? Si în special, ce înseamnã moralitate pentru sportivi!
           În cazul organizãrii sportului românesc, constatãm cã avem la nivel central o institutie guvernamentalã, Agentia Nationalã de Sport (fostã componentã a MTS) care doreste sã impunã (da doreste!) o formã obligatorie de organizare a sportului national. Mai precis, nu recunoaste decât structuri sportive organizate pe legea sportului (acum în mare parte depãsitã!). Recunoastere care limiteazã dreptul la (re)organizare al unor domenii din sport.

De ce nu (re)organizare?

            Motivele care împiedicã organizarea sportului sunt, în principal motive de mentalitate, pornind de la functionarii din MTS si federatii si mergând pânã la sefii de cluburi cu mentalitate „mai greoaie“. Sã luãm un exemplu ipotetic:
            Dacã într-o federatie, un individ doreste sã detinã controlul, în pofida faptului cã nu este agreat, acesta are la dispozitie câteva alternative.
            Sã aibã relatii „bune“ cu functionarii din MTS (posibil prin trafic de influentã si santaj!), sã poatã sã-si adapteze reglementãrile interne ale federatiei dupã bunul plac pentru a „scãpa“ de concurentã, sã-si instaleze oameni „fideli“ pentru a nu avea probleme (a nu fi contestat!) în prezent si viitor.
            Câteva zeci de cluburi urgent înfiintate chiar fãrã personalitate juridicã, dar recunoscute de MTS, ar „autentifica“ voturile necesare pentru control în federatie.
            O relatie la fel de „bunã“ cu presa, ar rezolva problemele de imagine si ar asigura denigrarea adversarilor!
            Pasii sunt relativ usor de realizat în România, atâta timp cât sistemul juridic românesc nu poate actiona, el fiind subordonat clientelar politicului!
            Dacã individul „dispune“ de niscai relatii si prin preajma premierului sau al Guvernului, atunci ipoteza poate deveni perfect realã!

Un scenariu costisitor?

            Bineînteles acest scenariu costã si se pune întrebarea de ce ar fi interesat un individ sã controleze un sport? Ce ar avea de câstigat? Sã calculãm!
            In primul rând, functia de presedinte al unei federatii cu niscaiva rezultate i-ar aduce imagine, i-ar usura „munca“ în alte afaceri. In acelasi timp ar avea calitatea oficialã de reprezentant al Statului român în relatiile cu federatia internationalã din domeniu, având posibilitatea sã solicite la forului international acte, prin care sã denigreze sau sã santajeze persoanele incomode. Situatia ar dãuna intereselor României, dar interesul individual (si financiar!) ar fi realizat!

Contestatari?
            In acest caz, cum ar putea sã se opunã oamenii din sportul respectiv, persoane marcante care si-au câstigat si probat respectabilitatea în timp, prin eforturi substantiale?
            Ar cãuta sã conteste acest presedinte pe cãile legale din România, fireste. Cum oamenii presedintelui ar fi „pe pozitii“, rãspunsul forurilor „oficiale“ ar fi evident!
            Atunci ce ar avea de fãcut? Sã se adreseze justitiei pentru restabilirea drepturilor Constitutionale!
            Aici, intervin problemele clienterismului politic, amenintãrilor si intimidãrilor de fortã.
            Dacã „omul“ care doreste controlul dispune de ceva bani, atunci acesta va folosi câteva cãi de atac legale(!) si câteva ilegale!
            Prin cãile legale îi va actiona în judecatã pe cei care-l contestã (pe motiv de calomnie! - conform proverbului, „hotul strigã hotii!“). Va angaja avocati care nu au altceva de fãcut decât sã caute modalitãti pentru lungirea procesului cã, poate, poate, oamenii nu vor cunoaste cum sã se apere. Poate cã si alternativa de a plãti avocati îi va face sã renunte sã mai fie contestatari! In al doilea rând, ar apela la avocati cu „relatii“!
            In al treilea rând, la rândul sãu îi va denigra pe contestatari prin acte contrafãcute „legal“!
            De asemenea, pe plan sportiv ar putea impune, în cadrul federatiei - restrictii cu privire la drepturile persoanelor neagreate! Restrictiile mergând de la neacordarea dreptului de joc în federatie, pânã la sanctionarea oamenilor incomozi pe motive arbitrare, „legalizate“ de „conducerea federatiei“ respective.
            Ce ar putea sã facã, în continuare, protestatarii? Ar putea sã încerce sã se organizeze într-un organism separat de cel al federatiei, sistem menit sã le acorde cadrul legal pentru a desfãsura, în constinuare, activitãti în domeniul sportului respectiv.
            Acest proces de asociere într-o persoanã juridicã nu poate fi oprit de cãtre justitie, si atunci rãmâne problema Agentiei Nationale de Sport. Aceasta va refuza recunoasterea acestei structuri juridice pe motivul cã... aceastã formã de organizare nu existã în Legea Sporturilor! Chiar dacã acest organism nou creat este recunoscut de organisme similare strãine, precum si de organisme internationale!
            Ca reactie, „omul“ din federatie s-ar putea adresa forurilor internationale pentru retragerea unor drepturi ale rivalilor sãi si ar putea face declaratii în numele adversarilor sãi (acestia neavând de unde sã cunoascã actele oficiale!). Astfel ar putea solicita, inclusiv anularea unor titluri internationale dobândite în alte tãri de cãtre aceste persoane! (interesant nu!). Bineînteles acolo ar primi rãspunsul normal, îmbrãcat într-o formã diplomaticã!... Sã se întoarcã-n România. Astfel România ar fi consideratã o tarã barbarã, unde domnia bunului plac poate deveni lege!
            Acest scenariu limitat de spatiu foarte este posibil în România mileniului III si exemple sunt multe, demonstrând, o datã în plus, cã în societatea româneascã lucrurile nu merg deloc bine!
 Sumar Articolul precedent