"Societatea nu are dreptul sã mã judece, când nu este în stare sã mã apere"     Istrate Micescu		NUMARUL 24 Noiembrie 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlã

            „Raportul de tarã“, dat publicitãtii cu surle si trâmbite, poate pentru a fi modelat, croit, în asa fel încât sã poatã fi citit si pentru uz extern, dar si intern, comentat de primul ministru, constituie, totusi, o încurajare. Chiar dacã lucrurile despre care vorbeste sunt departe, prea departe de ceea ce trebuia realizat.
            Dacã guvernantii nostri ar fi cinstiti nu numai cu noi dar, mai ales, cu domniile lor, si-ar aminti cã, de fapt, domniile lor au condus România din 1990 încoace. Este adevãrat cã a fost si o micã perioadã în care fie nepriceputi, fie înfometati, au gresit si altii.
            Eu, neputând sã nu salut candoarea cu care, în 1997, Emil Constantinescu rostea aceste vorbe, economic epocale: mi-a trebui un an ca sã “încep a întelege”. Ce? Principiile de bazã economice. Da, un presedinte, precum un prim ministru, trebuie sã stie si aceastã materie.
            Nimic mai primejdios la acest nivel, decât, nestiind sau fiind prost informat, sã spui neadevãruri. De unde, profunda mea nedumerire privind lungile explicatii ale domnului Adrian Nãstase.
            Referindu-se la necesara minorare drasticã a impozitelor, conditie dovedit obligatorie pentru, pe de o parte, a stârpi piata neagrã a mâinii de lucru, pe de altã parte, pentru a permite Ministerului de Finante sã primeascã, efectiv, aproape totalitatea celor ce trebuie plãtite, primul ministru ne-a explicat, doct, cã: dacã se micsoreazã prea mult impozitele, populatia, noi, având mai multi bani, vom redeveni consumatori. Pânã aici, exact. Dupã care, pentru a spune de ce “nu este bine” (si de aici începe mirarea mea), ne-a explicat cã, dacã se întâmplã acest lucru... va creste inflatia!
            Si eu care, naiv, crezându-l social democrat, deci doritor în sã creeze locuri de muncã, consumul fiind, prin esentã, din cauza necesitãtii de a produce mai mult, creator al acestora, pentru cã noile locuri de muncã, fiind impozabile... si asa mai departe, nu l-am înteles.
            De unde, pânã unde, consumul ar fi creator de inflatie?
            Tot naiv fiind, bãnuiesc cã a vrut sã vorbeascã de dezechilibrul care s-ar putea crea balantei noastre comerciale, cã se referea la faptul cã importurile vor fi si mai... importante.
            Dacã lucrurile stau cumva astfel, si este în acel caz probabil, existã oare posibilitatea de a evita acest dezechilibru. Rãmânând, bineînteles, în corsetul “liberei circulatii a mãrfurilor”.
            Evident cã da! Orice guvernare are la dispozitie multe pârghii, legate, si ele, de taxe si impozite, capabile în a moraliza importurile. Si dacã, cã de, tot ne place mai de curând sã-i copiem pe vecini, s-ar inspira putin, onor Guvernul...
            Nu vreau neapãrat sã fiu rãutãcios. Vreau însã, poate tocmai pentru cã eu sunt social democrat, ca populatia tãrii mele sã trãiascã mai bine. Si, dacã se poate, mai moral.
            Micsorarea impozitelor, agrementatã de o politicã fermã în ceea ce priveste plata lor, duce ineluctabil la moralizare. Primirea aproape integralã a impozitelor duce la  cvasi - disparitia pietei negre a muncii. Fondurile suplimentare “de cosnitã”, puse la dispozitia populatiei ar duce la… consum. Consumul la... noi locuri noi de muncã.  “Roata morii se-nvârteste…”
            Da, chiar cred, în profunda mea naivitate, cã primul ministru a avut un “lapsus linguae”.
            Profund convins fiind cã, fiind social democrat, domnia sa doreste binele populatiei. Care, probabil, simtindu-se mai bine... îl va vota din nou.

Sumar

Articolul precedent

Articolul urmator