"Societatea nu are dreptul sã mã judece, când nu este în stare sã mã apere"     Istrate Micescu		NUMARUL 24 Noiembrie 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlã

	putere si justitie             Absenteismul cetãtenilor, o atitudine: Avertisment
	Prof. univ. grl(r). Gheorghe SUSANU, avocat

            La data de 19 octombrie a.c., Guvernul României a stabilit ca electoratul român sã voteze modificãri la Constitutie, prin referendum.
            Modificãrile aduse Constitutiei erau absolut necesare, si sunt benefice atât intereselor generale ale poporului român pentru integrarea României în structurile Europene cu drepturi depline, cât si pentru fiecare cetãtean român.
            Aceastã realitate impunea ca fiecare membru al electoratului român, prin vointa sa liber exprimatã, sã confirme valabilitatea modificãrilor aduse Constitutiei.
            Pentru cã sondajele opiniei publice, oricât de incerte sunt, au provocat îngrijorare, factorilor oficiali, acestea au apreciat cã se va realiza o mai mare participare la vot, dacã se mãreste perioada în care electoratul - de aproximativ 17 milioane de persoane, va participa la referendum. Astfel, s-a stabilit de cãtre Guvern, ca votul sã înceapã din data de 18 octombrie 2003.
            În prima zi de vot participarea cetãtenilor a fost neasteptat de modestã, fapt care a produs îngrijorãri, motiv pentru care s-a recurs la unele mãsuri, care sunt nu numai criticabile, dar si ilegale, chiar dacã au fost considerate minore si, în final, referendumul a fost finalizat.
            Dacã se aprecieazã, de cãtre o parte a opiniei publice si în special de cãtre factorii oficiali, cã absenteismul de la referendum reprezintã o stare de ignorantã politicã, ori o formã de respingere a modificãrilor aduse Constitutiei, este o gravã eroare, cu consecinte majore.
            Neparticiparea unei pãrti însemnate ale electoratului la referendum, trebuie înteleasã si rememoratã ca manifestare de respingere, nu a referendumului, ci a stãrii de fapt, tot mai greu de suportat, de cãtre majoritatea populatiei.
            Cei 14 ani care au trecut de la evenimentele din decembrie 1989, s-a tot vorbit despre o perioadã consideratã de tranzitie, dar care, în realitate, reprezintã încercarea disperatã de „restauratie“ a bunului plac, pentru îmbogãtire cu orice pret, mai ales în mod fraudulos.
            Este mai mult decât exasperant cã factorii de rãspundere din organismele publice nu înteleg, sau mai exact refuzã sã recunoascã, faptul cã a conduce treburile Statului, la orice nivel, a guverna, înseamnã a defini reglementãri legale ca alternative optime, obligatorii, si cu promptitudine, pentru rezolvarea problemelor economico-sociale, în interesul întregii natiuni si nu numai a categoriei lor de profitori care, de cele mai multe ori, sunt infractori.
            Dacã drepturile si libertãtile de actiune ale oricãror persoane sunt întelese de majoritatea populatiei ca o stare de fapt fireascã, pentru specialistii în domeniu drepturile si libertãtile sunt conditionate de obligatia tuturor de a nu obstructiona în nici un mod realizarea, de cãtre fiecare persoanã, a drepturilor si libertãtile lor legitime.
            Dreptul la viatã al fiecãrei persoanã este garantat nu prin faptul cã nu s-ar gãsi nimei sã ni-l suprime, ci de teama consecintelor pe care le suportã criminalul.
            Dar, în situatia în care factorii politici, de conducere ai organismelor publice, manifestã si adoptã mãsuri de clementã si îngãduintã fatã de infractorii, din orice domeniu si de la orice nivel, recrudescenta infractionalã se amplificã, nu numai în rândul recidivistilor, care au atins o cotã alarmantã, ci si pentru persoane care sunt tentate sã comitã infractiuni.
            Nu poate exista un regim socio-politic si economic democrat si prosper, fãrã ordine si disciplinã socialã.
            Absenteismul la referendumul pentru Constitutie trebuie înteles ca un avertisment fatã de moralitãtile de organizare si conducere a societãtii românesti, în cei peste 14 ani care au trecut de la evenimentele din decembrie 1989.
            Poporul român, în decursul istoriei milenare, nici în cele mai nefaste perioade când o mare parte din avutul sãu era rãpit de vrãsmasii hrãpãreti, nu a fost nevoit sã „importe“ produse alimentare, pentru supravietuire.
            De asemenea, poporul român nu a fost „exportator“ de brate de muncã, asa cum se practicã de peste 14 ani, mai ales al generatiilor tinere si profesionalizate.
            Dacã s-ar opri jaful economic, care a cuprins toate sectoarele de activitate si toate nivelele sociale, România nu ar avea suficientã fortã de muncã pentru redresarea economicã si prosperitate, chiar dacã nu ar mai pleca, nici o persoanã, sã lucreze în strãinãtate.
            România, alãturi de Franta, are cel mai fertil teren agricol care, dacã ar fi exploatat eficient, ar contribui, în mod substantial, nu numai la redresarea economicã, ci si la oprirea exportului de fortã de muncã.
            Dacã în România s-ar cultiva câteva mii de hectare cu cãpsuni, am putea asigura acest produs pentru majoritatea populatiei europene. Si exemplele, din pãcate, pot continua.
            Atentie, deci, asupra cauzelor care provoacã absenteism, la orice consultare a corpului electoral.

Sumar

Articolul precedent

Articolul urmator