Numarul 25 Noiembrie 2003	pe banii dumneavoastra     Poli-foileton de ocazie Mã gândesc...
prof. dr. Mihai MIRON - Presedintele UZPR

           Mã gândesc de mult sã  fac un partid, o asociatie,  ceva care sã adune câti mai multi dintre cunoscutii, mei care s-au împrãstiat pe la diferite partide, fundatii, în fine – organizatii de tot soiul.
            Ce sã-i faci, dreptul la asociere existã, asocierea se face prin liberã consimtire (uneori ne - ...) si oamenii s-au adunat câtiva ca sã se certe cu alti câtiva, ca sã–si poatã închipui cã vor accede la ceva, cã vor avea lider pe cineva, care va ajuta mãcar pe unii împotriva altora ca sã...

            Ca sã ce? Nimeni nu vede, nu recunoaste, nu întelege cã împrãstierea, cearta, despãrtirea nu foloseste nimãnui? Decât poate (poate!)  unora care sunt deja, de pe acum, CINEVA si oricum nu vor sã mai lase si pe altii sã-i ajungã sau sã-i întreacã. Asta-i politica, asta-i economia de piatã despre care românul spune de mult cã „cine poate, oase roade”, dar eu cred cã roade mai ales carne. De la ceafã, împãnatã cu putinã grãsime. Sau cu mai multã? Sã tinã de frig, cã vine iarna si nevoile sunt multe: pentru copii, pentru pãrinti, pentru frati, pentru socri, pentru cumnati, pentru prieteni, pentru nevastã, pentru secretare, pentru sotii secretarelor, pentru... Vedeti pentru cât de multi? Si atunci ceilalti, asociatii, partizanii, fondatorii, organizatii din alte sisteme, comitete si comitii, ei, sãracii, ce mai apucã? Ei ce fac? Cum ajutã, cum se ajutã, cum intrã si ei mãcar în butoiul care, rostogolindu-se, ar avea sansa sã ajungã undeva mai pe sus... mai la ceafã, mai la grãsime? Cã asa, doar în sacul mereu închis la gurã ca sã nu scape nimeni si mereu scuturat ca sã nu se poatã lega nimic între ei, nu se întrevede nici o sansã!
Si atunci, ca sã-i ajut eu, cã Europa e aproape pe hartã, ba-i chiar aici, dar e departe la pret, m-am gândit sã tai sacul, sã-i pun la aceeasi masã, la discutii într-o structurã, ceva, unificatoare de interese, de idei, de credinte, de nevoi. Si m-am gândit - pentru cã eu asta fac mereu, mã gândesc – sã formez cea mai largã organizatie, cea mai cuprinzãtoare, pentru toti, dar absolut pentru toti: Partidul multietnic-national social-liberal si comunist-religios al muncitorilor, tãranilor, functionarilor, patronilor si sindicalistilor, republican-monarhist.
            Adicã: PMNSLCRMTFPSRM. Oare am strâns totul? Dacã am uitat ceva, si vreti sã adãugati, scriti-mi. Dar repede, pânã nu mã duc la tribunal, cã alegerile se apropie cu pas alert si noi trebuie sã ne facem propagandã si sã câstigãm: voturi si ceva oase, pardon, slãninã sau cãrnitã. Cã ne e si nouã foame si mai vin multe ierni care nu-s ca verile si Europa-i aproape si-i cu ochii pe noi, cã la altceva, la ce sã se uite, cã ea n-are probleme si acolo-i totul bine si unitate de vederi, si prietenie, si numai lapte si miere (poate putine fructe), cã ea-i vegetarianã! Asa cã astept adeziuni, aici, la jurnal, cã asa se fac partidele. Iar dacã sunteti mirati de o astfel de propunere si aveti alta mai bunã, scrieti, ca sã vedem ce-i de fãcut, cã ãia de demult, care credeau cã stiu „ce-i de fãcut”, au dat-o-n barã. Poate aflãm noi. Si chiar facem ceva.

Sumar

Articolul precedent

Articolul urmator