De Crãciun, îmi doresc sã-l vãd pe omul care stã,
în fiecare dimineatã, lângã usa de intrare a imobilului
în care se aflã birourile mele, mai putin singur si mai fericit.
E bãtrân, dar are o fatã luminoasã si barbã
albã si, în ciuda sãrãciei care i se citeste pe chip
si trup, nu cerseste niciodatã; salutã ridicându-se usor de
pe coltul zidului de care se spijinã.
Pe vremuri, îl însotea un câine. Nici câinele nu cersea,
stãtea lipit de piciorul mosului si astepta, pãrea cã respirã
o datã cu stãpânul sãu. De o vreme, câinele a
dispãrut si, dupã tristetea omului, presupun cã a murit.
Mai demult, cu si mai multe luni în urmã, bãtrânul se
asezase mai aproape de sediul Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Intr-o zi,
un paznic si-a arãtat coltii si l-a alungat mai departe de institutie,
apoi alcineva l-a alungat si de lângã policlinica aflatã în
zonã, mai departe de ambasada americanã si mai aproape de noi. Un
paznic pentru care nu poate sã conteze decât forma, dar care ar trebui
sã stie ce înseamnã sã-ti fie foame si frig.
Nu am pus nici o ordine între aceste dorinte ale mele. Alegeti dvs. cum
sã vinã Crãciunul acesta si cel viitor peste oameni, animale
si paznici, si în ce ordine sã se îndeplineascã minunile.
Dacã gândim toti o datã, avem o sansã sã fim
mai putin sãraci, mai aproape de semeni, mai folositori. Adicã,
mai fericiti, într-o tarã în care fericirea sã nu fie
o exceptie.
Dacã mã gândesc bine, am trecut la a patra minune si, de fapt,
prima, dintre cele pe care mi le doresc sã le înfãptuiascã
acest Crãciun si, cel mai târziu, Crãciunul anului viitor.
Dacã va fi un Crãciun electoral.
Sumar
