Numarul 26 Decembrie 2003	libertatea de dupã gratii Noi obiective si sensuri în Justitia românã
dr. Gheorghe FLORIAN

            Desigur, pentru infractorii de oriunde existã pedepsele prevãzute de codurile penale, iar judecãtorii le cântãresc îndelung, astfel încât ele sã fie utile; sã îndrepte pe cel care a încãlcat legea dar si sã protejeze eficace comunitatea oamenilor liberi. Cel mai frecvent se apeleazã la închisoare, considerându-se cã pierderea libertãtii va avea efecte asupra celui închis, dar si asupra celorlalti membri ai comunitãtii.
            Lucrurile par simple la prima vedere, dar realitatea de zi cu zi aratã cã ele sunt infinit mai complexe, iar rezultatele sunt, deseori, îndoielnice. Mã gândesc la faptul cã nu reusim sã-i punem pe infractori în situatia de „singurãtate moralã” adicã sã aibã convingerea cã toti cei rãi, dar absolut toti, ajung sau vor ajunge în închisori; ca o sfidare perpetuã, marii banditi rãmân, deseori, în libertate, amuzându-se de institutiile de control social care nu le pot face nimic. În schimb, ajung în închisori persoane tinere care au comis infractiuni usoare si care intrã în contact cu condamnati cu istorie infractionalã bogatã si mentalitate de recidivisti, mândri de viata pe care au dus-o. Sã nu uitãm marele pericol pe care îl reprezintã, pentru comunitatea liberã, faptul cã detinutii pot fi contaminati cu boli grave pe care le pot duce afarã – tuberculozã, sifilis, hepatitã, dermatoze, SIDA... „Studii fãcute de Tarling, în Marea Britanie au arãtat cã o crestere cu 25% a ratelor detentiei scade rata infractionalitãtii cu 1%; Marvell si Moody (SUA) au arãtat cã o crestere a numãrului detinutilor are un impact minor sau nu are nici un fel de impact asupra numãrului de omucideri, de violuri sau asupra violentelor fizice, asupra persoanelor”*.
            În prezent, în lume sunt detinuti în închisori, aproape 8,5 milioane de oameni, în ciuda faptului cã viata în detentie duce la violentã, la învãtãri patologice si anuleazã simtul datoriei si al responsabilitãtii**. Deseori, un om liberat din închisoare rãmâne, pentru toatã viata, un fost detinut, un om re-format într-o ambiantã în care dominã esecul, rãutatea, disperarea, coruptia, homosexualitatea. De aceea, comunitãtile noastre nu vor fi mai sigure dacã vom trimite, din ce în ce mai multi oameni, la închisoare.
            În ceea ce priveste efectele închisorii asupra persoanelor care executã pedepse privative de libertate, are întrutotul dreptate domnul Dennis Challen, judecãtor în Wisconsin, SUA, când afirmã:
            „Vrem ca ei sã aibã si valorizare de sine... Asa cã le distrugem stima de sine.
            Vrem ca ei sã fie responsabili... Asa cã le luãm orice responsabilitate.
            Vrem ca ei sã fie parte a comunitãtii... Asa cã îi izolãm de comunitate.
            Vrem ca ei sã gândeascã pozitiv si constructiv... Asa cã îi înjosim si îi facem nefolositori.
            Vrem ca ei sã nu fie violenti... Asa cã îi punem într-un loc unde sunt înconjurati de violentã.
            Vrem ca ei sã fie oameni blânzi si iubitori... Asa cã îi supunem urii si cruzimii.
            Vrem ca ei sã nu mai fie niste duri... Asa cã îi punem acolo unde numai durii sunt respectati.
            Vrem sã nu se mai întovãrãseascã cu ratatii... Asa cã punem toti ratatii sub acelasi acoperis.
            Vrem ca ei sã nu ne mai exploateze... Asa cã îi punem acolo unde toti se exploateazã unii pe altii.
            Vrem ca ei sã-si controleze propriile vieti si probleme, sã nu mai fie paraziti... Asa cã îi facem sã devinã total dependenti de noi”***.
            Nu putem sã nu amintim, în acest capitol introductiv, despre personalul care lucreazã o viatã întreagã cu detinutii. Avem, în penitenciarele românesti, o nouã generatie de functionari care au nevoie de sens si consideratie în munca pe care o desfãsoarã la aceastã frontierã a civilizatiei moderne, care este închisoarea. Nimeni nu se întreabã cât poate suporta un gardian contactul cu detinutii, care încearcã sã-l contamineze cu valorile lumii interlope. Nimeni nu se gândeste cât este de greu sã fii functionar, lucrând cu oameni frustrati, corupti, cu tulburãri de personalitate, care încearcã permanent sã te seducã (uneori sã te ameninte), pentru a le facilita anumite „combinatii”, încãlcând, desigur, regulamentul.
            De ce toate acestea? De ce insistãm pe o problematicã socialã care necesitã timp, bani si vointã politicã, pentru a avea rezultate observabile? Doar pentru cã am convingerea cã institutiile noastre pot fi ameliorate, iar democratia perfectionatã, de la o etapã la alta. În acest sens, meritã sã amintim ce spunea un senator francez, în 1884: „Din momentul în care suntem de acord cã democratia nu este o guvernare supranaturalã, înzestratã cu toate virtutile si la adãpost de toate imperfectiunile... trebuie sã ni se permitã sã observãm greselile la care este vulnerabilã, pericolele la care este expusã”****.

            * Ahmed Othmani în Cuvântul de deschidere la Conferinta Internationalã Alternative la detentie în Europa Centralã si de Est, Bucuresti, 10 – 12 septembrie 2001.
            ** Camelia Pãun, De ce alternative la detentie? Comunicare prezentatã la Conferinta Internationalã Alternative la detentie în Europa Centralã si de Est, Bucuresti, 10 – 12 septembrie 2001.
            *** Andrei Pascu, Justitia restaurativã – reîntoarcerea la o justitie moralã, comunicare la simpozionul Societãtii Române de Criminologie, Criminalisticã si Penologie, Bucuresti, 2000.
            **** Scherer, Edmond, La democratie et la France, Librairie Nouvelle, Paris, 1884, citat de Mattei Dogan în Sociologie politicã, Editura Alternative, Bucuresti, 1999, pag. 319-320.

Sumar

Articolul precedent

Articolul urmator