Numarul 26 Decembrie 2003	sisteme   Justitia în Statele Unite ale Americii Organizarea judecãtoreascã
Cristina-Maria FLORESCU

            În cadrul sistemului judiciar al Statelor Unite ale Americii, un rol important revine Curtii Supreme de Justitie. Acesta are competenta de a confirma sau de a infirma hotãrârile pronuntate atât de jurisdictiile de stat, cât si cele pronuntate de instantele federale. În plus, Curtea are puterea de control al constitutionalitãtii (judicial review).

            În ceea ce priveste hotãrârile instantei supreme americane, intereseazã, în mod special, motivarea acestora. Opinia (sau motivarea hotãrârii) contine, în general, o prezentare a situatiei de fapt, principala dispozitie de drept si motivele pentru care aceasta se aplicã. Subliniem cã o opinie (motivare) constituie un veritabil tratat de drept, care poate sã atingã un numãr impresionant de pagini si care sã cuprindã lungi dezvoltãri istorice si filosofice, ca si jurisprudentiale. Practica a deosebit mai multe opinii/motivãri. Astfel, în situatia în care decizia si, respectiv, motivarea acesteia sunt unanime, se va pronunta o decizie per curiam. O altã opinie/motivare poartã numele de obliter dictum (opinie incidentã) care, de regulã, nu poate servi drept precedent judiciar întrucât nu este indispensabilã solutionãrii litigiului, dar poate ca, ulterior, sã serveascã drept bazã pentru o nouã orientare a jurisprudentei. În situatia în care mai multi judecãtori au votat pentru opinia majoritarã, însã nu achieseazã, totusi, rationamentului adoptat de Curte, ei vor redacta o concurring opinion (opinie concurentã), cu motivarea proprie a hotãrârii. Judecãtorii care se opun ferm deciziei însesi pot redacta o dissenting opinion, care argumenteazã motivele de naturã juridicã pentru care ei nu s-au alãturat majoritãtii.

            Sistemul federal american este format din instante de origini diferite. Astfel, organizarea si functionarea unor instante sunt prevãzute în legi adoptate de Congres. Este vorba de asa-numitele legislative courts (de pildã, United States Tax Court, care este competentã sã judece în materie fiscalã). Alte instante au fost înfiintate în virtutea art. III al Constitutiei si poartã denumirea de constitutional courts, din rândul cãrora fac parte principalele instante din sistemul federal.
            Sub aspectul oganizãrii instantelor, Statele Unite sunt împãrtite în unsprezece circumscriptii teritoriale, numite “circuits”, cãrora li se adaugã districtul Columbia. Fiecare jurisdictie cuprinde instantele competente a judeca în primã instantã (district courts) si instantele de apel (Circuit Courts of Appeals).

            Instantele federale de fond cuprind instantele de drept comun, instantele specializate sau jurisdictiile federale de exceptie si agentiile administrative.

            În Statele Unite existã un numãr de 94 de curti districtuale, dintre care 89 în cele 50 de state, cãrora li se adaugã aceea a districtului Columbia, ca si acelea pentru Porto Rico, Guam, Insulele Virgine si Insulele Mariane. Ele nu au acelasi statut si nici aceeasi competentã. Curtile districtuale din Porto Rico si din Washington DC, ca si cele 89 de curti de district au fost create în temeiul art. III din Constitutie si sunt formate din judecãtori numiti pe viatã. Acestea sunt asa-numitele “curti constitutionale” (în sensul de instante create în temeiul Constitutiei).
            Pe de altã parte, curtile create în teritoriu poartã denumirea de “curti legislative”, întrucât acestea au fost create de Congresul american, deci de puterea legislativã.
            Cele 91 de curti “constitutionale” sunt competente a judeca numai cauzele federale, iar cele trei curti “legislative” au o dublã competentã (în materia litigiilor locale si a celor în care parte este guvernul federal). Judecãtorii acestor instante sunt numiti pe o perioadã de 10 ani, iar nu pe viatã.

Sumar

Articolul precedent

Articolul urmator