Numarul 26 Decembrie 2003	fair-play            Sportul românesc nu mai existã Criza legii si moralitãtii în sportul rege - fotbalul?
Dan  Gabriel PÃSÃRELU

            Ca de obicei, pentru a face o analizã a unei situatii, trebuie sã vedeam ce am avut, ce avem si ce putem avea, în zona de interes pe care o supunem atentiei.
            În cazul fotbalului, România se poate mândri cu un trecut frumos, cu participãri numeroase la campionatele mondiale si europene, cu jucãtori, antrenori, arbitri, si formatii reprezentative, de valoare mondialã! Din pãcate, si în acest sport, cu mici exceptii, toate aceste succese sunt de ordinul trecutului.
            Venind la prezent, România a ratat calificarea la C.M. si C.E. 2004, a fost umilitã pe teren propriu de formatii catalogate ca fiind mai slabe si, nu în ultimul rând, a intrat într-un declin de „formã“ (la modul organizatoric!).
            Este vorba, în principal, despre situatia persoanelor care conduc destinele fotbalului românesc, destine care se vor legate strâns de pârghiile de conducere, indiferent de prejudiciile aduse natiunii române.

            În urma ratãrii calificãrilor la C.M. si C.E., în orice tarã democratã, am fi asista la demonstratii masive ale suporterilor Nationalei, prin care sã se exprime starea de nemultumire, dovadã a faptului cã acestia sunt conectati la evolutia jucãtorilor lor favoriti sau nefavoriti.
            Am mai fi asistat la convocarea de noi jucãtori, în locul celor care au gresit grav în meciurile preliminare. Am fi asistat la schimbarea mentalitãtii jucãtorilor.
            În continuare, am fi asistat la demisia presedintelui F.R. Fotbal, Mircea Sandu, demisia presedintelui Ligii Profesioniste de Fotbal, Dumitru Dragomir, demisia antrenorului echipei nationale (care, chiar dacã nu ar fi trebuit acceptatã, ar fi fost necesarã pentru salvarea onoarei antrenorului si a blazonului Nationalei), demisiile membrilor Consiliilor Directoare ale Federatiei si ale Ligii, precum si demisiile membrilor diferitelor cluburi afiliate la F.R. Fotbal. În final, am fi asistat la alegeri generale federale si, ulterior, am fi aflat numele noilor membri ai forurilor de conducere a destinelor fotbalului românesc.
            Acesti noi veniti ar fi trebuit sã fie oameni reprezentativi, de succes din lumea fotbalului, gen... dar sã nu dãm nume, care sã influenteze sau sã ne categoriseascã într-o tabãrã sau alta.
            Am fi asistat la o reevaluare a situatiei si la aparitia unor mecanisme care sã stimuleze anumite zone, în care fotbalul este deficitar.

            Am avut surpriza sã asistãm la „Alegeri“ în cadrul F.R. Fotbal înaintea „dezastrului final“ ultimului meci al Nationalei cu Danemarca. Semnal de alarmã extrem de puternic, la vremea respectivã cu tenta... români, vi se pregãteste ceva.
            Mircea Sandu nu s-a simtit sigur pe pozitii si a convocat adunarea generalã înaintea dezastrului pe care l-a prevãzut. Prin atitudinea pe care a avut-o, a anuntat si rezultatul, dar si-a luat propriile mãsuri de sigurantã, eliminând interesele nationale interese care îi cereau sã sprijine, prin toate actiunile posibile, echipa nationalã, sã fie în miezul actiunilor desfãsurate cu acel prilej!
            Ori, ca sã convoci o adunare nationalã cere timp, energie si, nu în ultimul rând, concentrare.
            Într-o directie diferitã de cea în care era angajatã echipa nationalã!
            Rezultatul îl cunoastem. Mircea Sandu a fost ales si, cum a declarat mass-mediei, pentru urmãtorul mandat va rãmâne presedinte al Federatiei.
            Planuri de schimbare a politicii federatiei? Vreo intentie de reorganizare a structurii nationale, a mentalitãtii de învinsi care s-au obisnuit cu situatia? Pânã acum, în România nu am vãzut nimic de acest gen. În fotbalul românesc, a pierde începe sã devinã chiar onorabil! Si bine remunerat!

            Este o întrebare utilã. Ca sã aducem un rãspuns, trebuie sã vedem care sunt motivatiile jucãtorilor profesionisti care acced la echipa Nationalã si cum vãd ei atingerea acestora. De asemenea, trebuie avut în vedere si sistemul criteriilor pe care se fac selectiile, la Nationalã.
            Motivatia jucãtorilor profesionisti este clarã: ei joacã pentru a deveni cât mai apreciati, joacã pentru bani si glorie! Echipa Nationalã le permite accesul cãtre aceste trei obiective majore si atunci cei care doresc sã fie titulari în reprezentativa României nu se dau înapoi de la nimic (si pe plan sportiv!), pentru a-si realiza interesele.
                Care sunt, totusi, criteriile de selectie la Nationalã?
            Evolutia în campionat, numãrul de goluri marcate, talentul, pregãtirea, experienta? Sau poate interventiile unor „baroni“ ai fotbalului, santajul si coruptia?
            Conform evolutiei, am putea fi tentati sã credem cã acestea din urmã sunt criterii. Dar... vai, avem de-a face si cu criteriile de eliminare din echipa Nationalã. Care or fi acelea? Greseli repetate, lipsa de concentrare, lipsa de finalitate, lipsa rezistentei fizice?
            Multe dintre criteriile care ar trebui sã stea la baza alcãtuirii unei echipe au fost încãlcate de antrenorul echipei de fotbal a României. Sub imperiul momentului, acestea nu au fost analizate. Jucãtorii români nu au stiut sã tempereze jocul, nu au stiut sã se apere, nu au stiut sã mentinã rezultatul favorabil si, în final, au pierdut! Un meci, douã, trei, apoi calificarea! Conducerea echipei nationale si a federatiei a rãmas aceeasi. Nimeni nu si-a asumat nici o rãspundere. Mentalitatea a rãmas, si ea, intactã. Poate ne vom califica la editia viitoare... Poate!
            Gigi Becali a afirmat cã Anghel Iordãnescu recurge la „selectionãri“ neortodoxe si a folosit termeni sinonimi  cu spaga si mita. Extrem de grav! Si cum fum fãrã foc nu prea este...
            Nu avem oare antrenori de valoare? În tarã se pare cã nu. Dar în afarã?
            În afarã existã un Lucescu. Un Lucescu care a reusit cu o echipã, de mâna a doua, Besiktas, sã domine fotbalul turcesc, si sã dea numeroase lectii de profesionalism. A salvat onoarea României cu o formatie strãinã, umilind Chelsea si Lazio în Anglia, si respectiv în Italia. A realizat ceea ce orice federatie îsi doreste, accederea în fazele superioare ale competitiilor continentale. El este apreciat peste tot în lume. În România, oare, cum este privit? A fost invitat sã preia frâiele Nationale?
            Întrebat de un reporter dacã ar face acest lucru, a refuzat aceastã abordare rostind fraze extrem de grele la adresa formelor de organizare a fotbalului intern românesc, a mediu prea putin prielnic pentru fotbalul de calitate.
            Aceasta este si concluzia de viitor logicã. Mediul actual este nociv, deoarece nu existã criterii de promovare pe baze profesionale, pe valoare. Existã în schimb interesul personal, „pilele“ si „interventiile“.
            Ce fac însã organele abilitate? Unde sunt actiunile ferme? Sau... interesul personal este mai puternic?

Sumar

Articolul precedent

Articolul urmator