Aho, aho! domnite si domni publicisti
Ai acestei titrate reviste de juristi,
De Noul An sã cântãm
plugusorul
Ca sã nu ne pierden umorul.
Lângã noi v-adunati
Si cuvântul mi-ascultati!
In toti anii care vor veni
Sã dovedim cititorilor cã
stim a gândi
Si cã nu ne este teamã sã
luptãm
Drepturile omului sã apãram
Si sã demascãm actele de
„in justitie“,
Chiar dacã am creea, o nouã
revolutie!
Ia mai mânati mãi flãcãi
– hãi, hãi!
Hai sã mergem sã urãm
Si plugusorul sã-l cântãm
Distinsilor nostri cititori si confrati
Profesori, juristi, judecãtori
si avocati,
Cu totii – în revistã nominalizati!
Mânati mãi flãcãi
– hãi, hãi!
„Sã vã fie casa, casã
Sã vã fie masa, masã“
La ospete numai miere
Si de vor cumva vreun os
Sã le fie plin de carne si gustos.
Doamne, Doamne – te implor!
Cât de multe sã le-aduci
de zor.
Adu-le si bucurii, multã inspiratie.
Doamne chiar si transpiratie,
Ca sã nu dea înapoi ca racul.
Cã de cele rele – stim cu totii
– are grijã dracul.
Mânati mãi flãcãi
– hãi, hãi!
Stati! Stati flãcãi, nu
mai mânati mãi!
Mi se pare cã s-a uitat ceva –
a da!
De ce cuvântul: „CINSTE“, sau
„DREPTATE“ – ne e drag?
De ce nimeni nu pune piciorul în
prag?
Nu-i nimeni de toate cele, SÃTUL?
Nu-i nimeni în tarã, sã
strige – DESTUL?