Numarul 26 Decembrie 2003	putere si justitie   În Europa, sau în lumea a III-a? - 300 de bogati ai României detin 26% din P.I.B. - statistic, in tara sunt cu 1,3 milioane mai putini saraci
Prof. univ. grl(r). Gheorghe SUSANU, avocat

                Din vremuri imemoriabile, vietuitoarele care au evoluat spre umanizare s-au grupat în forme simple; acestea la rândul lor în timp, au evoluat, si ele, pâna la nivelul statelor si uniunilor statale moderne, ca unic mod de supravietuire.
                Un regim politic este democrat numai dacã asigurã conditii de prosperitate generalã, pentru toti locuitorii unui stat, intr-un cadru de ordine si disciplinã socialã, fãrã discriminãri sau privilegii, de nici un fel, pentru absolut nimeni.
                La vremea sa, I. L. Caragiale, satiriza ignoranta si ipocrizia unor politicieni, care regretau cã România nu avea falitii ei. Dupã decembrie 1989, un personaj politic îsi îndemna adeptii sã se îmbogãteascã, pentru a nu fi depãsiti de Opozitie, care pretindea  Restauratia.
                Îndemnul fãcut prin intermediul televiziunii, a fost urmat de cei „descurcãreti” si recent s-a anuntat, prin toate mijloacele – mass-media, cã 300, dintre cei mai bogati oameni ai României, detin averi care echivaleazã cu 26% din Produsul Intern Brut anual. 12% din P.I.B. este detinut numai de 40 de îmbogãtiti rapid.
                Care ar fi procentul din P.I.B. al restului îmbogãtitilor care detin de la un milion de dolari (sau altã valutã) în sus si ce ar mai rãmâne, pentru restul de circa 23 milioane de locuitori, nu se calculeazã, sau mai exact, nu se publicã, desi majoritatea absolutã a populatiei simte lipsa banilor pe pielea proprie.
                Dacã asemenea calcule nu se publicã, presa, radioul si îndeosebi TV abundã în a capta atentia auditorilor cu cele mai stufoase interviuri, declaratii, discutii, mese rotunde, mese pãtrate, colturoase etc, etc, prin care se explicã, se încearcã sã se convingã si chiar se decreteazã, cã suntem europeni si, în curând, vom avea o viatã prosperã, pentru toti locuitorii României democrate, cu economie de piatã functionalã. Pentru cã vom fi admisi ca membri ai Uniunii Europene cu drepturi depline, nu se mai aminteste de nivelul de viatã a majoritãtii populatiei, aflatã sub limita sãrãciei.
                Dar nivelul de viatã specific lumii a III-a nu este conditionat, în mod exclusiv, de zonele geografice ale pãmântului, ci de nivelul de prosperitate economicã si de civilizatie, de care beneficiazã întreaga populatie a statelor respective, si nu de numãrul miliardelor, sau milioanelor de valutã forte, detinute de câtiva potentati.
                Atât în unele emirate arabe, cât si in zone asiatice sau din America Latinã, câtiva potentati sunt proprietarii aproape a întregii avutii nationale, în timp ce majoritatea absolutã a populatiei trãieste la limita existentei, mãcinata de maladii si moare de timpuriu, de inanitie.
                Cine doreste sã constate dacã existã sau nu asemãnare între nivelul de trai al majoritãtii poporului român si al celorlalte popoare din Lumea a III-a, sã verifice câte persoane si cum s-au îmbogãtit ele din anii ’90, pânã în prezent. Ce conteazã cã, în România în ultimii 14 ani, recrudescenta infractionalã de toate nuantele - mai ales cu substrat economic - si de la toate nivelele societãtii, din toate profesiile, a crescut, iar cei îmbogãtiti peste noapte sunt comparati cu lupii pusi sã pãzeascã oile - cum anunta un crainic T.V. la un jurnal, de curând?
                Idealul multor indivizi, mai ales al celor care exercitã o anumitã functie publicã, nu mai este recunoasterea demnitãtii personale, pentru ireprosabilã corectitudine si profesionalism, cu care si-au indeplinit atributiunile, ci îmbogãtirea rapidã, cu orice pret, fie si fraudulos.
                De ce asemenea schimbãri de ideal? Foarte simplu! Pentru cã se refuzã, în mod culpabil, sã se supunã controlului public îmbogãtirea suspectã a oricui, dupã 1989; or, controlul duce la restabilirea ordinei si disciplinei sociale. Simpla declaratie privind averea demnitarilor, a fost inutilã, dacã nu se merge  mai departe, adicã nu se verificã legalitatea îmbogãtirii. Astfel - majoritatea populatiei române trãieste în conditiile Lumii a III-a, cu pretentii europene.
                Când si cum a crescut nivelul de trai?
                Nivelul de prosperitate economicã si de civilizatie nu se declarã, ci se constatã prin conditiile în care trãieste o
colectivitate umanã, organizatã si condusã într-o anumitã structurã publicã - oras, metropolã, stat, etc.
                Cum se stie, toate valorile se determinã prin comparatii. Ceva este mai bun sau mai rãu decât altceva, ceva este mai mare sau mai mic, decât altceva asemãnãtor, etc.
                De curând, s-a anuntat prin toate mijloacele mass-media cã ar fi scãzut numãrul persoanelor care trãiesc la limita sãrãciei, de la 8 milioane, la circa 6, 7 milioane.
                De asemenea, s-a anuntat cã, la expozitia de autoturisme din România, au fost cumpãrate, de cãtre români, sapte autoturisme de lux, care au costat între 200-300.000 dolari, în timp ce la alte târguri similare din Europa se vând una, sau cel mult doua exemplare. Sã fi crescut asa de mult nivelul de trai în România, pentru întreaga populatie? Sã fim seriosi.
                Cine vrea sã constate dacã s-a îmbunãtãtit sau nu nivelul de trai în România, în aceastã perioadã, sã parcurgã strãzile, statiilor de transport, intersectiile de drumuri circulate, pietele si magazinele, bisericile, institutiile publice din orase, etc, etc pentru a constata cohorta milogilor si a cersetorilor.
                De asemenea, ar fi edificatoare, o „vizitã”, prin lumea satelor, pentru a constata dacã se vor întâlni persoane cu haine nepeticite, cu obrajii rumeni ori cadaverici?
                În mod sigur, numãrul celor care trãiesc sub nivelul sãrãciei, a scãzut de la 8 milioane la circa 6, 7 milioane, dar nu pentru cã a nãvãlit abundenta peste nevoiasi, ci pentru cã multe dintre cele 8 milioane de români au decedat sau au plecat din tarã, pe alte meleaguri, unde acceptã orice fel de muncã, chiar dacã au specializari de  nivel universitar.
                Forta de muncã exportatã în mod oficial
                Din vremuri imemoriabile, stratificarea socialã, pe criteriul îmbogãtirii unei minoritãti în dauna majoritãtii, a dus la discrepanta dintre aceste douã categorii de populatii, încât bogatii au ajuns stãpânii absoluti, cu dreptul de viatã si moarte asupra celor multi, sãraci, care au fost transformati în sclavi, respectiv unelte vorbitoare.
                Din perioada de început al declinului sclavagismului, a început lupta pentru redobândirea drepturilor si libertãtilor depline, pentru toate fiintele umane, fãrã discrimnãri sau privilegii, luptã care nu s-a realizat în întregime nici pânã acum.

(va urma)

Sumar

Articolul precedent

Articolul urmator