"Societatea nu are dreptul sã mã judece, când nu este în stare sã mã apere"     Istrate Micescu		NUMĂRUL 1 Februarie 2004
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlã

	Dreptul la cuvânt   COMUNICAT
	avocat Graziela BÂRLĂ

        Candidatura doamnei Lia Roberts, ciudat confirmata de o parte a presei - servil lipsita de memorie - ca “fiind cea a primei femei”, pune si creeaza o problema ampla. Care depaseste cu mult orgoliul meu, al femeii – candidat la presedentia României, de acum patru ani: problema interesului superior al natiunii.
        Intrarea României în NATO este, o stim cu totii, foarte costisitoare. Ea va costa multe miliarde de dolari. Care vor iesi, an dupa an, din buzunarele fiecarui cetatean. Costisitoare dar... cel putin istoric, utila.
        Lia Roberts activist politic american, vine cu binecuvântarea unchiului Sam, a Americii domnului Bush: ca  presedinte, ne-ar trage însa prea departe de Comunitatea Europeana.
        Comunitate care îsi doreste ca România viitorilor patru ani sa fie un   partener, si nu un cal troian. 
        În acest context, punctul meu de vedere este urmatorul: fiind – geografic – în Europa, interesul nostru este de a fi, si politic si economic, în primul rând în acest spatiu, si nu de a fi un al 51-lea stat american si stiind ca Europa, diferit de NATO este pentru România, producatoare de bunastare, ca în viitorii ani, comunitatea va debloca, în avantajul României, peste 8 miliarde de euro în încercarea de a o aduce “mai aproape” de ea, vrând sa las alegatorului dreptul real de a alege între aceste doua optiuni, România în Europa sau… România provincie americana, am hotarât, pentru a doua oara în acesti ultimi patru ani, sa îmi prezint candidatura la functia suprema.
        Ceea ce nu înseamna, în nici un fel, ca as fi antiamericana, ci doar ca vreau ca singurul meu stapân – poporul meu – sa aiba dreptul de a-si alege viitorul: CEL DE A TRECE DE LA UN STĂPÂN LA ALTUL sau... DE A FI UN PARTENER LOIAL, dar si INDEPENDENT, ÎNTR-O EUROPĂ CARE ÎI ÎNTINDE MÂNA.
        Europa care nu îi cere vize, care îi permite sa lucreze, care, astfel, se dovedeste prieten al poporului meu.
        Eu sunt departe de calcule politicienesti; sunt însa aproape de dorinta unora, a celor putini, de a-si asigura, “liniste si pace”; aproape de interesul celor care gândesc logic (si stiu ca sunt cei multi), care doresc a trai altfel. Mai bine, mai demn.

Sumar

Articolul urmator