"Societatea nu are dreptul sã mã judece, când nu este în stare sã mã apere"     Istrate Micescu		NUMĂRUL 1 Februarie 2004
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlã

	moralia Sunt sau nu corupti judecatorii Eugen Popdan, Diana Pop si Lucia Gosler, sau sunt insuficient pregatiti? Întrebare adresata Parchetului National Anticoruptie, domnului Ioan Amarie, Ministerului Justitiei - doamnei Rodica Stanoiu precum si Consiliului Superior al Magistraturii - domnului Paul Florea pentru a-si exprima public punctul de vedere si pentru a comunica al masurile dispuse
	avocat Alexandru IONICĂ - Presedinte al Casei de Asigurari a Avocatilor - Filiala Bucuresti

Procese începute în... 1982

       Obiectul si partile acestor procese începute în 1982 si aflate înca în curs si în 2003), au fost si sunt „existenta sau nu a unui drum de acces sau servitute de trecere“ pe terenul proprietate al unui anume Ionica, teren înregistrat oficial în str. Caraiman nr. 8, Busteni, în favoarea unui anume Dragan, proprietar al unui Lot „B“, în indiviziune cu mostenitorii unui anume Frâncu Ion, proprietari ai unui Lot „A“, cu iesire si imobile înregistrate în str. Eroul Conciu nr. 3 (Lot „A“) si nr. 3-4 (Lot „B“) Busteni.
       Din cauza unor relatii (pâna si de rudenie) din structura organelor dictaturii comuniste care faceau legea si dupa scopul si interesele personale, s-a ajuns ca ele sa se implice si ca parti în aceste procese, în sprijinul si interesul detinatorilor Loturilor „A“ si „B“ (Frâncu-Dragan), pentru ca cei doi sa ramâna cu proprietati exclusiv individuale si nu indivize, si evident, toti împotriva numitului Ionica.
       Asa se explica prezenta în procese nu numai a puterii locale a orasului Busteni (prin ex-primarii Mielu Codescu si Victor Senchea si secretara Primariei - Adriana Bardan - mijlocitoarea intereselor lui Dragan si a  mostenitorilor Dragusi Elena si Frâncu Sorin, precum si a reprezentantilor judetului Prahova (prin interesul si vointa unui fost prim secretar de partid) - si a celor si astazi înca bine pozitionati - astfel cum se poate constata chiar si din continutul hotarârilor judecatoresti existente în noianul dosarelor aflate în numeroasele instante.
       Cum aceste „marimi ale puterii de dictat“, nu suportau autoritatea de lucru judecat rezultata din hotarârile judecatoresti executate si opozabile partilor - au continuat sa emita decizii administrative, prin care se hotara (în favoarea numitului Dragan, pe terenul lui Ionica, la str. Caraiman nr. 8) - si contrar hotarârilor investite si executate - ba: „drum hipo, auto si pietonal“, ba reducerea cu 82 m.p. din terenul de doar 220 m.p. al lui Ionica, pentru ca, chipurile, acestia ar constitui „drum de acces, proprietate de Stat, la str. Caraiman“ desi Dragan si Frâncu detineau, fiecare, în indiviziune, numeroase sute de metri - cu iesire la str. Eroul Conciu nr. 3 si 3-A.
       În urma judecarii în instante a unor asemenea patimase si ilegale decizii administrative - s-a mentinut autoritatea de lucru judecat rezultata din sentintele civile nr. 278/1968 a Tribunalului Popular Câmpina si nr. 1491/1983 a Judecatoriei Câmpina si s-au pronuntat sentintele civile care le-au confirmat autoritatea de lucru judecat dupa cum urmeaza: nr. 6658/30.10.1985, a Judecatoriei Sector 4 Bucuresti, nr. 99 din 10.12.1993, a Curtii de Apel Bucuresti, nr. 9109 din 03.12.1997 si încheierii interlocutorii din 13.03.1887, ale Judecatoriei Sector 5 Bucuresti - toate ramase, la rândul lor, definitive, investite si executate prin respingerea actiunilor si recursurilor facute de Dragan si puterile locale, de catre instante, de pâna la Curtea Suprema, astfel ca si aceste hotarâri au devenit cu autoritate de lucru judecat pentru partile în discutie.
       În pofida existentei considerentelor si dispozitivelor mai sus citatelor hotarâri si a autoritatii de lucru judecat a acestora, numitul Dragan si aparatorul lui, în 2001, introduc, din nou, la Judecatoria Sinaia, o aceeasi identica cerere de servitute de trecere pe terenul pârâtului Ionica, cu cea pe care o introdusese la Judecatoria Câmpina, si care fusese solutionata prin stramutare, de Judecatoria Sector 5 Bucuresti, prin mai sus zisa încheiere interlocutorie si sentinta civila nr. 9109/ 03.12.1997.
       Judecatoria Brasov (judecând cauza prin stramutare de la Judecatoria Sinaia) a admis pârâtului Ionica exceptia autoritatii de lucru judecat ce rezulta din hotarârile judecatoresti intervenite între 1982 si 20.09.2001 (data când Judecatoria Brasov a pronuntat sentinta sa civila nr. 9761, prin care s-a respins reclamantului Dragan, cererea de servitute).
       Nu a fost sa se ramâna însa, precum se statuase între 1982 si 20.09.2001 - pentru ca numitul Dragan, prin mandatara sa Silvia Dragan, a declarat apel împotriva hotarârii Judecatoriei Brasov.
       Având parte de judecatorii mai sus citati, acestia, prin Decizia civila nr. 863/01.11.2002, i l-au admis si au dispus respingerea exceptiei autoritatii de lucru judecat, iar pe fond, admitând cererea lui Dragan, au „dispus“ pe terenul proprietatea Ionica, o „servitute de trecere pietonala si auto“ pe singurul aliniament de 3/20 m.l. pe care numitul Ionica îl detine si pe întinderea caruia exista numeroase constructii executate legal si cu foarte multi ani în urma.
       Cum au ajuns judecatorii Eugen Popdan, Diana Pop si Lucia Gasler sa judece si sa pronunte o asemenea hotarâre, aveti a retine si trage concluzii si din urmatoarele noastre aratari:

Exceptia autoritatii de lucru judecat

       Prin texte de lege si practica juridica se stabileste ca, atunci când se ridica o exceptie a autoritatii de lucru judecat, judecatorii au obligatia ca, mai întâi, sa o judece si sa se pronunte asupra ei.
       Desi intimatul Ionica a staruit, prin aparator, sa se solutioneze exceptia, acestia au refuzat nu numai sa o judece, dar chiar sa si consemneze în încheiere, fie respingerea exceptiei, fie ca o unire a acesteia cu fondul dar ignorând apararea intimatului (însa ascultând opunerea si cererea de probe, pe fond, ale avocatului lui Dragan) au admis acestuia proba cu expertiza topo si cercetare la fata locului.
       De asemenea, au refuzat, sa consemneze, în încheiere, si opunerea apararii intimatului cum ca „aceste probe nu sunt necesare întrucât, în dosarul cerut Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti (care avea acelasi obiect privind servitutea si care se afla atasat dosarului în discutie), existau administrate astfel de probe, pe baza carora Judecatoria Sector 5 Bucuresti, admitând exceptia lucrului judecat, a respins cererea de servitute a lui Dragan, l-a scos din cauza pe Ionica - si continuând judecata, i-a admis cererea si a obligat pe pârâtii Dragus si Frâncu la o servitute de trecere la str. Eroul Conciu nr. 3 si 3-A (unde îsi au imobilele înregistrate), servitute pe care o detine si  pe care o practica si în prezent, ca urmare a ramânerii irevocabila a hotarârii pronuntate de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti.
       De ce acesti judecatori au refuzat sa consemneze aceste aratari în aparare ale lui Ionica si nu au vrut sa retina autoritatea de lucru judecat rezultând din hotarârile Judecatoriei Sector 5 Bucuresti, precum si, de ce au „anulat“ hotarârea Judecatoriei Brasov si au pretins, în dispozitivul deciziei lor, ca numitul Dragan „are imobilul înfundat“ si situat în str. Caraiman nr. 10, fixându-i o servitute în str. Caraiman nr. 8, pe terenul lui Ionica, asteptam sa ne raspunda organele carora ne-am adresat.

O cercetare locala facuta cu încalcarea legii

       Potrivit art. 170 (1) Cod procedura civila (care este prevazut de legiuitor sa asigure independenta si nepartinirea judecatorilor fata de partile care le judeca), acestia aveau obligatia ca, încuviintând lui Dragan o cercetare locala la Busteni, sa-l oblige pe acesta sa depuna la grefa Tribunalului Brasov recipisa reprezentând suma stabilita pentru drum (Brasov - Busteni, dus - întors) si sa fi atras atentia reclamantului Dragan sa contacteze, pentru termenul fixat, un autoturism oficial de taximetrie, care sa transporte completul de judecata de la Brasov la Busteni si retur.
       Ce încredere sa mai poti avea în independenta si nepartinirea acestor judecatori, fata de partile pe  care le judeca, când ei, nedând curs acestei proceduri legale, în ziua fixata pentru cercetarea locala, pârâtul Ionica, membrii familiei lui, vecinii, îi vad pe acesti judecatori adusi de la Brasov la Busteni, si apoi plecând de la Busteni la Brasov, cu o aceeasi masina Dacia, alba, cu numar de Bucuresti, adusi si dusi de proprietarul acesteia, o rubedenie a reclamantului si a mamei acestuia, mandatara Silvia Dragan?!
       De ce acesti judecatori s-au dovedit indiferenti fata de dispozitiile art. 170 pct. 3 Cod procedura civila, care prevede ca: „neîndeplinirea acestor obligatii (aratate mai sus), atrage decaderea din dovada încuviintata“, nu e deloc greu de înteles.
       Nu numai ca judecatorii au efectuat cercetarea stiind ca, de drept, instanta era „decazuta din dovada încuviintata“, dar si la fata locului s-au dovedit partinitori si interesati în promovarea aratarilor raportului si schitei expertei Catana (si ea confirmata, în executarea expertizei, cu încalcarea prevederilor art. 170 Cod proc. civ. si însotita, la fata locului, de o prietena a mandatarei Silvia Dragan - mama reclamantului, niciodata prezenta în instante).
       Ca este asa, o confirma si faptul ca, la fata locului, cu toata opunerea pârâtului Ionica, acesti judecatori au consemnat (ceea ce se regaseste si în dispozitivul deciziei civile nr. 863/A/2002), ca imobilul lui Dragan este situat în str. Caraiman nr. 10 si ca este înfundat, refuzând sa consemneze si sustinerile pârâtului cum ca imobilul lui Dragan, fiind în indiviziune cu cel al coindivizorilor sai, Dragus Elena si Frâncu Sorin, este situat si înregistrat oficial, nu în str. Caraiman nr. 10, ci în str. Eroul Conciu nr. 3-A si nici nu este înfundat, de vreme ce întregul complet de judecata si partile au intrat la acest imobil, nu prin str. Caraiman nr. 8, ci prin str. Eroul Conciu nr. 3 si 3-A, si au iesit la aceeasi strada pe o servitute de trecere, întocmai aliniamentului si dimensiunilor stabilite de Judecatoria Sector 5 Bucuresti, prin sentinta civila nr. 9109/1997, cu nimic obstaculata.
       Au refuzat, de asemenea, sa consemneze ca latimile variantelor III si IV, privind posibilitatea altor servituti, prevazute în expertiza topo, sunt mai mari decât cele prevazute în mod siret de catre experta Catana, si deci sa le remasoare, si sa consemneze ca, dupa cum se constata la fata locului, acestea nu au, pe întinderea lor, nici un fel de constructii.

Limita dintre civil si penal

       Judecatorii enumerati mai sus au refuzat sa consemneze ca, la fata locului se constata ca, în coniventa, deci cu intentie, reclamantul Dragan si conindivizorii Dragus Elena si Frâncu Sorin, au devenit beneficiarii propriei lor infractiuni de încalcare a considerentelor si dispozitivului sentintei civile nr. 6658/1985 a Judecatoriei Sector 5 Bucuresti si a procesului verbal al executorului, prin construirea extinderii casei lui Dragus Elena exact pe aliniamentul paralel cu str. Eroul Conciu, pe care-si construisera, tot prin coniventa, un gard de sârma pe bordura de beton, fara autozatie, în scopul ca imobilul lui Dragan sa fie înfundat, si care, potrivit suszisei sentinte, a fost demolat, în prezenta partilor si a executorului judecatoresc, Dragan fiind obligat sa-si reia accesul la str. Eroul Conciu nr. 3-A.
       De ce acesti judecatori transforma fapta penala a acestora, în drepturi civile pentru reclamantul Dragan si coindivizorii sai? De ce pun sub lacatul tacerii aceasta hotarâre si procesul verbal al executarii ei si nu retin jocul acestora de a se readuce în discutie cum ca imobilul lui Dragan este înfundat, noi stim, dar asteptam sa ne raspunda si înaltele organe carora ne-am adresat, de ce au procedat acesti judecatori asa?
       Reclamantul Dragan a stiut si a consimtit la încalcarea considerentelor si dispozitivului suscitatei hotarâri. A stiut si a consimtit la construirea extinderii unei asemenea case, paralel cu strada, fiindu-i cunoscut ca, prin aceasta împartire de fapt, între coindivizari, nu-i mai ramâne decât aliniamentul de teren ramas în spatele casei coindivizorilor, pe care l-a valorificat în dimensiunile stabilite de Judecatoria Sector 5, prin sentinta civila nr. 9109/ 1997, care i-a acordat servitutea de trecere la str. Eroul Conciu. Aceasta servitute nu o îngrijeste (asa cum legea îl obliga), în nici un fel, lasându-o neasfaltata sau pietruita, si fara a pune jghiaburi si burlan de captare si dirijarea apelor la strada, astfel cum instanta a catadicsit sa consemneze, dar sa omita total în a spune în considerentele perfid motivate, de vreme ce acesti judecatori merg cu grija pentru reclamant, prin a spune ca le-ar cadea turturii si gheata în cap si ar fi în pericol de moarte (??!!)
       - Ce sa crezi despre acesti judecatori si despre experta Catana când, desi pârâtul Ionica le-a prezentat în mâna si la dosar înscrisuri si notificari oficiale adresate Primariei Busteni si reclamantului Dragan, sa nu se încalce drepturile de coindivizar si de acces la str. Eroul Conciu si sa nu se încalce nici considerentele si dispozitivul hotarârii civile nr. 6658/1985 a Judecatoriei Sector 4 Bucuresti, investita, executata si opozabila partilor si sa solicite modificarea ori sistarea constructiei de pe aliniamentul paralel pe care, ilegal, Autorizatia de constructie l-a prevazut, când constati ca nici unul dintre acestia n-au vrut sa retina ca, în fapt, reclamantul Dragan a consimtit la o asemenea constructie si si-a asumat consecintele?

„Loc înfundat“

       Oare, chiar nu constientizasera acesti judecatori ca atunci când pretinzi si motivezi anapoda, cum ca imobilul proprietarului reclamant Dragan ar fi „înfundat“, dovedesti implicit, ori ca te faci ca nu cunosti, ori chiar nu cunosti dispozitiile art. 616 Cod civil, deoarece acestea prevad clar ca: „loc înfundat este acela care nu are nici o iesire la calea publica“ si ca, deci, numai în acest caz „se poate reclama o trecere“.
       Legiuitorul nu a fixat limite dimensionale servitutilor de trecere, astfel ca, în mod legal, reclamantul nu poate pretinde o alta servitute pentru ca vrea sa treaca si cu camionul.
       Ce altceva i-a interesat pe acesti judecatori, ma  întreb, constatând ca ignora si încalca si dispozitiile art. 618 Cod civil, în raport de faptul ca, în cauza, s-a stabilit existenta si a înca alte doua servituti de trecere (fara nici o constructie pe ele) pe care reclamantul Dragan ar fi putut sa le solicite, când acesti judecatori stiu ca, în art. 618 Cod civil se prevede: „... trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai putin paguba aceluia pe al carui loc trecerea urmeaza a fi deschisa“; cu toate acestea, judecatorii aleg si fac cadou reclamantului Dragan servitutea de trecere propusa (vadit incorect) si interesant, de catre experta Catana, pe aliniamentul careia pârâtul Ionica are executate, legal, numeroase constructii?!
       Avem convingerea ca nici nu ar trebui sa mai avem îndoieli când constatam ca acesti judecatori ignora legea si practica judiciara în materie, existenta pâna la nivelul Curtii Supreme, în care se spune ca: „în situatia unui teren indiviz cu iesire la calea publica (cum în speta s-a dovedit ca este terenul lui Dragan), orice împartire de fapt între conindivizari nu da dreptul nici unuia dintre acestia, chiar daca prin împartire s-ar fi creat parcele fara iesire la calea publica, sa pretinda iesire pe fondul unui alt proprietar strain de fondul indiviz“, astfel cum cu toate hotarârile judecatoresti investite si executate, a dovedit ca este pârâtul Ionica.

Camera de consiliu: pentru unii muma, pentru altii ciuma

       O dovada a existentei partinirii acestor judecatori fata de parti, o constituie si faptul ca intimatul Ionica, facând cerere pentru îndreptarea, din dispozitivul deciziei civile nr. 863/2002, a aratarii cum ca imobilul reclamantului Dragan nu este înfundat si ca nu se afla situat în str. Caraiman nr. 10, judecatorii în cauza, prin încheierea din Camera de Consiliu, au respins cererea cu motivarea ca numitul Ionica „nu a facut dovada cu înscrisuri oficiale în sprijinul cererii sale“, desi, cum am aratat mai sus, acestia aveau depuse la dosar numeroase asemenea dovezi.
       Sa ne mai îndoim ca acesti judecatori n-au citit cu sârguinta si au urmarit doar solutionarea favorabila a cererii reclamantului Dragan?
       Ca este asa ne-o dovedeste chiar el, caci, constatând ca prin dispozitivul deciziei civile nr. 863/A/2002, nu au anulat sentinta civila nr. 9761 din 20.09.2001 a Judecatoriei Brasov prin care se admisese exceptia de autoritate de lucru judecat sustinuta de pârâtul Ionica; dupa 30 de zile de la pronuntarea dispozitivului (adica deci, a minutei) aceiasi judecatori îsi permit, printr-o „încheiere în Camera de Consiliu, din 30.10.2002“, sa hotarasca „anularea“ sentintei civile a Judecatoriei Brasov, printr-o motivare vadit nelegala deoarece, potrivit art. 258 pct. 3 si 4 Cod pr. civ., „dupa pronuntarea dispozitivului hotarârii, nici un judecator nu poate reveni asupra parerii sale“; „dispozitivul hotarârii urmând a fi consemnat într-un Registru special tinut de fiecare instanta“.
       Desi acest dispozitiv al deciziei civile nr. 863/2002 este neîndoielnic ilegal, a fost totusi investit si s-a cerut a fi pus în executare de catre reclamant prin mandatara sa mama, Silvia Dragan.        Ce i-a motivat pe acesti judecatori sa practice, în aceasta cauza, un asemenea mod de judecata si sa pronunte decizia lor civila nr. 863/A/2002 în interesul si pentru reclamantul Dragan, asteptam sa cerceteze si sa ne raspunda înaltele oficialitati, carora ne-am adresat.
       Pe final, apreciem ca orice om normal care nu e „orb“ la suflet (justitiabil, judecator, procuror sau avocat) care ar detine asemenea hotarâri judecatoresti, procese verbale de executare a acestora si numeroase înscrisuri oficiale, ce vizeaza aceste procese, ar fi înteles ca aceste hotarâri, pronuntate de instante, între 1982 si 01.10.2002, când s-a pronuntat decizia civila nr. 683/A în discutie, sunt litera de lege pentru partile din cauza si ca trebuiau si trebuie sa le respecte pe deplin, atât partile, si avocatii si magistratii carora le sunt puse în discutie si nu a cauta motive si relatii cu care sa se întineze propria lor constiinta de dragul soaptelor spuse la ureche ce pot deveni si eventuale valori puse în palma.
       Legea care prevede responsabilitatea directa a judecatorilor, prevazuta de noua Constitutie, nu a fost înca dezbatuta, dar asemenea judecatori pot raspunde pentru faptele proprii si prin dispozitiile atât ale Codului civil, cât si a Codului penal, care exista deja.
       Dosarul în cauza poate ajunge la Strasbourg, astfel încât cei în discutie nu au sa poata dormi linistiti câta vreme li s-ar putea cere plata daunelor stabilite, în dauna Statului Român, caci el le va plati în final, iar aici în tara, li s-ar putea cere sa dea explicatii.
       Nutrim însa speranta ca întrebarile adresate motivat (prin acest articol), ce vizeaza inJustitia din dosarul pârâtului intimat Ionica, vor fi auzite atât de Parchetul National Anticoruptie, cât si de Ministerul Justitiei si de Consiliul Superior al Magistraturii, pentru a se da raspunsul cuvenit tuturor aratarilor facute în prezentul articol.
       Nota redactiei: Asteptam si opiniile dumneavoastra, cititorii nostri.

Sumar

Articolul precedent

Articolul urmator