În ultimul numar de anul trecut al publicatiei noastre scriam ca antrenorul Anghel Iordanescu ar trebui schimbat, date fiind dezastruoasele rezultate înregistrate de Nationala României, de-a lungul anului. Schimbarea lui însa aducea în discutie gasirea unui antrenor de succes, care sa poata asigura revigorarea jocului echipei României. Acest antrenor nu poate fi identificat în tara, deoarece aici mediul este încarcat de „interese“, „interese“ care implica „mici servicii“ si... altele. Aceste influente afecteaza atât formula de baza a echipe nationale cât si pregatirea, moralul, tactica si stilul de joc, creând mari handicapuri sportivilor nostri, în înfruntarea cu echipe chiar slab cotate în alte campionate. Aceasta s-a vazut de-a lungul unui întreg an de umilinte, pe care tricolorii si suporterii tricolorilor l-au avut de îndurat.
       Atunci, mentalitate noua, stil de munca diferit cât si noi valori în fotbal nu pot veni decât „de afara“. Şi cine este cel mai bun antrenor român la ora actuala, din afara granitelor tarii? Nimeni altul, decât Mircea Lucescu, antrenorul echipei Besiktas, acum echipa campioana a Turciei, antrenor care a reusit, cu o echipa turceasca, ceea ce nu au reusit Steaua, Rapid sau Dinamo. Sau mai bine spus ceea ce nu a reusit în ultimul deceniu nici o echipa de club din România: accederea în fazele superioare ale competitiilor continentale! România a fost umilita, dar un român a spalat obrazul României! Meciul Chelsea – Besiktas a aratat lumii, uluite de rezultat, ca românii stiu înca sa câstige.
       Dumitru Dragomir pare a fi înteles acest mesaj si, nu demult, a lansat o interesanta idee: Lucescu la Nationala României!
       Din pacate, cum era de asteptat, nimeni din conducerea federatiei de fotbal nu doreste o asemenea schimbare! De ce?
       Poate pentru ca un antrenor nou ar duce la mentalitati noi, la jocuri de interese noi, bazate, cum scriam în numarul trecut, pe alte valori, valori care ar da peste cap calculele unor persoane care si-au asigurat scaunul (de exemplu!) înaintea meciului Danemarca – România, prevestind parca dezastrul.
       Ca în orice versiune balcanica, cel ce cere schimbari este imediat atacat si privit cu un „oare ce mai vrea si asta?“ în locul cuvenitei analize si luari de pozitii.
       Anghel Iordanescu, cel direct vizat, a avut o reactie mai „pasnica“, plasând raspunderea pentru soarta sa postului de antrenor în curtea lui Mircea Sandu, prietenul/acoperamânt pentru vremurile tulburi.