La Montreal, în capitala Canadei, în orasul în care aproape toate strazile au nume de sfinti, masinile care asigura transportul în comun circula dupa un program afisat în fiecare statie. Am luat autobuzul de mai multe ori, în diverse directii, si niciodata acesta nu a întârzâiat, nici nu a venit mai devreme.
       Daca ninge, înaintea fiecarui autobuz circula o masina a municipalitatii, echipata cu un calculator, plasat pe bord, si care verifica starea drumului si conditiile de circulatie, în functie de conditiile meteorologice.
       Pentru ca sunt atât de multe biserici – sau poate doar ca o reactie la prea multele secole de asuprire, inclusiv religioasa si, mai ales, engleza - unele dintre acestea au fost transformate în locuinte sau în spatii pentru magazine.
       Desigur, Canada nu e o societate perfecta.
       Daca ramâi în pana pe autoruta, adica pe autostrazile care decongestioneaza orasul si care se prelungesc apoi în toata Canada, un autoturism papuc, echipat cu lumini de semnalizare galbene, se aseaza în spatele autoturismului tau si fie îl escorteaza, fie doar semnalizeaza, pentru restul participantilor la trafic, locul în care te afli, atât pentru a evita alte accidente, cât si pentru a fluidiza traficul.
       Desigur, Canada nu este o tara perfecta.
       Niciodata nu vei vedea un politist care sa te întrebe de ce ai parcat unde nu trebuie; de regula, aceasta este treaba municipalitatii, care are alocate, în acest sens, mai multe masini rosii, fara semne distincte. Acestea patruleaza pe strazile din Montreal si se opresc numai atât cât sa noteze numarul automobilului ilegal sau incorect parcat. Amenda o primesti acasa, fara nici un alt comentariu. De aceea, canadienii nu parcheaza unde nu trebuie.
       Desigur, Canada nu este un loc fara cusur.
       E doar o alta lume, în care însa cetateanul este tratat de stapân si este asezat pe primul loc.