INJUSTITIE OnLine
"Societatea nu are dreptul să mă judece, când nu este în stare să mă apere"

    Istrate Micescu
NUMĂRUL
1
Februarie 2004
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului

Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlă

forma si reforma

Sfântul Ion... cu ochii la silicon

avocat Vasile TOPÂRCEANU


       Sfântul Vasile, deschizatorul de drum, a trecut pentru români asa de neobservat, încât m-am întrebat daca nu cumva Sfântul Ion de la Palatul Cotroceni nu a aranjat cu Sfântul Adrian de la Palatul Victoria sa dea o prima ordonanta de urgenta pe anul 2004 ora 0,0001 prin care l-a scos pe primul sfânt din calendarul ortodox si l-a trecut pe Ion.
       Fiindca n-am baut nimic din ajunul Craciunului, ma gândesc astazi, 7 ianuarie 2004, la orele 2,00, ca am si mintea si privirea limpezi, si ce am vazut eu pe la televiziuni era destul de limpede, si chiar daca as fi fost beat turta, tot clar era.
       Faptul ca pe mine ma cheama Vasile nu era sursa geloziei fata de Ion, pentru ca nu am avut niciodata de împartit nimic si cu atât mai mult silicoanele Loredanei Groza care nu erau expuse nici pentru mine, nici pentru Ion de la Cotroceni, ci pentru imagine.
       Ma opresc la cuvântul imagine pentru ca imaginea cu Ion Iliescu, Loredana si silicoanele m-a trezit chiar din toata luciditatea mea de român de tranzitie si de Vasile care n-a putut sa bea din ajunul Craciunului împotriva vointei sale si a fost condamnat la luciditate.
       Ma întreb eu: unde era Maria Tanase, unde se ascundea Edith Piaff, dincolo de gura mare a Loredanei, de lascivitatea miscarilor si de vocea scalambaita sau silicoanele expuse indecent pentru aniversarea „bunicutei“ noastre nationale?
       Bineînteles ca Ion Iliescu, concitadinul meu de la Oltenita, fiu vitreg al urbei si indiferent cu locul natal, va spune ca el nu a aruncat privirea între silicoane si va sustine ca televiziunea acreditata sa dea imaginea cu pricina a fost tradatoare, a taiat din imagini, i-a scos privirile din context si le-a vârât între silicoanele domnisoarei Loredana si ca încercarea acesteia de a se încolaci ca sarpele pe trunchiul pomului interzis a fost o rastalmacire tehnica a imaginii, facuta de dusmanii de clasa prin folosirea nedeontologica a celor mai recente cuceriri ale stiintei în materie de imagine.
       Ca Loredana Groza are o voce grozava o spun ca si când i-as face o declaratie de dragoste. Declaratie la care, bineînteles ca ea ar simti ca vomita de greata la persoana mea, fara sa stie ca este însarcinata, pe linie de partid si de stat.
       Şi eu ma întorc la ideea mea si nu observ aerele de vedeta ale Loredanei, care se poarta astazi individual si în haita de multi semianalfabeti care se cred persoane publice. Dar decât sa vad tigva baronului Mischie umplând televizorul si sa ascult balada baronului de pe Jiu, mai bine îmi dau un pumn în gura si îmi zic în gând ca silicoanele Loredanei nu sunt de trecut cu vederea, pentru ca, la urma urmei, din moment ce le-am remarcat, înseamna ca nu sunt de ignorat.
       Şi îmi mai zic ca este mai bine sa-l vad pe concitadinul meu, Ion Iliescu, încolacit de serpoaica Loredana, care - o declar fara sa-i fac reclama - este o bijuterie pe lânga Mischie care, dupa alegerile din 2004 mai ramâne la putere, va obtine scoaterea din istorie a lui Tudor Vladimirescu si a lui Brâncusi, si a banilor Craiovei si chiar a lui Ion Iliescu.
       Orice ati face, nu aveti ce îmi face, adevarul este ca mie îmi place în mare parte Ion Iliescu si în aceeasi parte, Loredana Groza, care înca nu stie ce poate, stie numai însa ce vrea.
 Sumar Articolul precedent Articolul urmator