INJUSTITIE OnLine
"Societatea nu are dreptul să mă judece, când nu este în stare să mă apere"

    Istrate Micescu
NUMĂRUL
1
Februarie 2004
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului

Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlă

forma si reforma

 Vis de integrare

Gabriela IOAN

 
       Se facea ca toti cetatenii americani care intra pe teritoriul României sunt obligati sa se supuna fotografierii si înregistrarii amprentelor lor digitale, asa cum se întâmpla, în fapt, acum, cu toti cetatenii români care ajung în America. Ca si americanilor li se cauta în bagaje si ca, dupa ce bagajele le sunt bine scotocite, cum sunt scotocite bagajele noastre de-a lungul Statelor, pot gasi alaturi un bilet simplu în care li se multumeste pentru colaborare si pentru întelegere, remintindu-li-se ca FBI-ul românesc le-a pus la dipozitie un numar de telefon “free”, unde îsi pot comunica întrebarile sau nemultumirile, daca au.
       Se facea ca avocatii straini nu mai pot profesa în România decât daca între tara noastra si tara lor de cetatenie exista un acord prin care este recunoscut si avocatilor români, pe baza de reciprocitate, dreptul de a profesa, si ei, în acea tara.
       Se facea ca aveam coloana vertebrala. Nu numai unii dintre români, ci o întrega natiune.
       Se facea ca ne vindeam pielea mai scump decât o facem acum, constienti fiind, fiecare dintre noi, ca daca România are nevoie de integrare - în Europa sau în SUA - si cele doua au, în egala masura, nevoie de noi.
       E un vis din care nu vreau sa ma trezesc. Pentru care am de gând sa ma bat, fie si numai pentru ca proverbele românesti sunt pline de seva. Unul dintre ele suna asa: buturuga mica, rastoarna carul mare.
       Desigur, cu conditia ca si buturuga, si carul sa se afle la locul potrivit, la momentul potrivit. E un lucru la care va rog sa meditati.
 Sumar Articolul precedent Articolul urmator